Mehedinteanul Geo Saizescu – un mare regizor roman

Geo Saizescu s-a născut în comuna Prisăceaua din judeţul Mehedinţi la data de 14 noiembrie 1932, fiind al doisprezecelea copil la părinţii săi. Tatăl său a fost notar în Prisăceaua. A urmat şi absolvit cursurile Liceului „Traian” din Drobeta Turnu Severin, iar după aceea Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti, secţia regie de film.

La 1 septembrie 1957 a fost angajat regizor la Studioul Cinematografic „Bucureşti”. În perioada 1967-1968 a făcut specializarea (7 luni) la studiourile de film de la Roma, iar în 1974 şi în celebrele studiouri de la Hollywood (SUA). A participat la importante manifestări internaţionale (festivaluri, congrese, consfătuiri ca: Pola (1964), Moscova (1967), Napoli (1968), Karlovy-Vary (1968), Assissi (1968), Sofia (1968), Cartagina-Tunisia (1968), Madrid (1968), Cannes (1969), Helsinki (1969), Bayrouth (1970), Veneţia (1972), Viena (1973), Paris (1974) şi altele.

A fost distins cu premii pentru regizarea unor filme: „Un surâs în plină vară” (3 premii la Festivalul Naţional al Filmului de la Mamaia, 1964); pentru filmul „Dragoste la zero grade” a obţinut premiul „Dona del Paragnas” la Barcelona (1964), „Balul de sâmbătă seara” locul III la Referendumul publicului de la Cannes (1969). Asociaţia Cineaştilor îi conferă Premiul special al juriului pentru filmul „Păcală” şi contribuţia adusă la dezvoltarea comediei cinematografice româneşti. Remarcăm faptul că la filmul „Păcală” (2 serii) au participat circa 15 milioane de spectatori.

De la înfiinţarea Asociaţiei Cineaştilor din România (1963) a fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Cinecluburilor. Între 1969-1990 a fost membru şi preşedinte al mai multor jurii la festivaluri din ţară. În 1973 a fost numit conferenţiar la Catedra de Regie de film (I.A.T.C. „I.L. Caragiale”). A avut şi o bogată activitate publicistică în diversele reviste şi gazete privind cultura cinematografică.

Cronicarul cinematografic Grid Modorcea, arăta în „Almanahul Ateneu” (1989): „În peisajul cinematografiei noastre, Geo Saizescu ocupă un loc aparte… Definiţia lui Buffon, Stilul este Omul, se poate aplica perfect acestui personaj. Stilul comediilor sale îl reprezintă pe om. Filmele seamănă cu acest personaj plin de frenezie, neastâmpăr, gafând mereu, trăind ca într-un vârtej existenţial… un fel de încurcă-lume, de ciudăţenie necesară acestui univers… amintind de plastica marelui Charlot (Chaplin) şi Tati. «Secretul lui Nemesis» din 1987 reprezintă, după părerea mea, culmea creaţiei lui Geo Saizescu… Este un amestec de îndrăzneţ de umor, realism, ironie, lirism, bufonadă şi parodie… vizând slăbiciunile omeneşti… dar în stare să demaşte, să ridicolizeze şi să oprească la vreme un mare duşman al umanismului: fanatismul mistic, fanatismul de orice fel în general”.

Pe regizorul Geo Saizescu îl găsim actor în filmele: S-a furat o bombă (1962); Partea ta de vină (1963); Astă seară dansăm în familie (1972); Bizarul; Păcală (1974); Eu, tu, şi… Ovidiu (1978); Lumina palidă a durerii (1979) – în regia lui Iulian Mihu; Şantaj (1980); Saltimbancii (1981); Grăbeşte-te încet (1981); Am o idee (1981); Buletin de Bucureşti (1983) – avocatul Topliţa; Pe malul stîng al Dunării albastre (1983) – Teodor „Bobby” Davidescu; Fram (1983); Căruţa cu mere (1983); Secretul lui Bachus (1984) – poetul Ieronim Stâncă; Sosesc păsările călătoare (1984); Căsătorie cu repetiţie (1985); Secretul lui Nemesis (1987); Figuranţii (1987); Harababura (1990); Telefonul (1992); A doua cădere a Constantinopolului (1994); Milionari de weekend (2004) – Saizman; Păcală se întoarce (2006) – deputatul „Cioara de pe gard”, iar regizor în filmele: Doi vecini (1958); Un surîs în plină vară (1963); Dragoste la zero grade (1964) – în colaborare cu Cezar Grigoriu; La porţile pămîntului (1965); Balul de sîmbătă seara (1967); Astă seară dansăm în familie (1972); Păcală (1974); Eu, tu, şi… Ovidiu (1978); Şantaj (1980); Grăbeşte-te încet (1981); Lumina palidă a durerii (1981); Secretul lui Bachus (1984); Sosesc păsările călătoare (1984); Secretul lui Nemesis (1987); Harababura (1990); Călătorie de neuitat (1994) (serial TV); Păcală se întoarce (2006); Iubire Elena (2010).

În anul 1987 realizează pentru străinătate scurtmetrajele: „Comori de artă românească, „Mănăstirile din Bucovina”, „Delta Dunării”. În 1988 începe realizarea filmului „Călătorie de neuitat”, în 1989 realizator al comediei „Weekendul românesc”, scrisă împreună cu Dinu Săraru şi Alex. Struţeanu, cu zece ani în urmă, dar care nu s-ar mai fi realizat dacă nu venea Revoluţia din decembrie 1989.

De-a lungul îndelungatei sale cariere, Geo Saizescu a colaborat cu unii dintre cei mai importanţi actori, între care Gheorghe Dinică, Iurie Darie, Dem Radulescu, Jean Constantin, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Emil Hossu, Stela Popescu, Maia Morgenstern, Valentin Teodosiu, Şerban Ionescu, Draga Olteanu-Matei, Dorina Lazăr etc.

Cele mai recente pelicule ale sale sunt “Iubire elenă” (2010) şi “A doua şansă” (2011). Filmul “Iubire Elenă”, o coproducţie Grecia/ România/ Italia având la bază piesa omonimă scrisă de Kostas Assimakopoulos, a avut premiera în cinematografele româneşti pe 18 mai 2012. Din distribuţia filmului au făcut parte Maia Morgenstern, în rolul Beatricei, Mircea Rusu, în rolul lui Filipos, Georgiana Saizescu (Eleni Altamoura), Adrian Păduraru, Ileana Stana Ionescu, Eusebiu Ştefănescu, Cătălin Saizescu.

Iată ce a mărturisit despre Liceul “Traian” şi profesorii săi: „Dacă cineva, în miez de noapte, sculându-mă din somn,m-ar întreba brusc ce reprezintă Instituţia de Învăţământ şi cultură, Liceul “Traian” din Turnu-Severin, aş răspunde cu bucurie, fără nici o ezitare, că-i datorez formarea mea ca intelectual, de om şi cetăţean patriot, în cel mai bun sens al cuvântului, graţie harului pedagogic al inegalabililor săi profesori, care puteau, oricând şi oriunde, să ocupe o catedră universitară, cât şi nesperatul meu drum spre artă, – ca să zic aşa – la care m-am decis, îndemnat de generoşii mei olteni, minunaţi mehedinţeni, spiritualii mei colegi de liceu”.

După cum singur declara, şi-a iubit toate filmele, niciunul nefiind mai presus decât altul şi singurul său regret a fost acela că nu a făcut mai multe pelicule.

De asemenea, Geo Saizescu a fost un pedagog renumit şi şi-a dorit mereu să împărtăşească arta cinematografică mai tinerilor săi colegi. A scris cărţile “Jurnalul unui bătrân lup de cinema” şi “Păcală se întoarce şi.. rămâne!”.

A primit numeroase premii şi distincţii, între care şi premiul de excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj. Fiul său, Cătălin, este actor, regizor şi producător. Mai adăugăm că prin HCL 318/13, din decembrie 2013, aprobată de către Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea si Consilul Local, Cinema „Ostroveni” şi-a schimbat denumirea în Cinema „Geo Saizescu”, ca un omagiu adus profesorului universitar emerit doctor Geo Saizescu.

Geo Saizescu este cetăţean de onoare al Severinului. La primirea titlului de cetăţean de onoare, marele regizor şi scenarist Geo Saizescu s-a întâlnit la Palatul Cultural Theodor Costescu cu oameni de cultură din Drobeta Turnu Severin. Au luat cuvântul, rând pe rând, istoricul de film Călin Căliman, scriitoarea Ileana Roman, criticul literar Stela Popescu, directorul Arhivelor Statului, Tudor Răţoi. După aceste emoţionante momente de evocare a vieţii şi operei lui Geo Saizescu, mehedinţean prin naştere, a urmat ceremonia decernării titlului de cetăţean de onoare al municipiului Drobeta Turnu Severin marelui om de cultură. Au fost avute în vedere, cu această ocazie, numeroasele distincţii şi medalii, dintre care amintim diplome de excelenţă, Trofeul Ionesco, premiul Constantin Tănase, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de cavaler, conferit de preşedintele României, care demonstrează adevărata valoare a personalităţii lui Geo Saizescu. “Având în vedere contribuţia deosebită pentru preocupările dintotdeauna ale domniei-sale, pentru dezvoltarea actului cultural în municipiul Drobeta Turnu Severin şi în judeţul Mehedinţi, Consiliul Local hotărăşte acordarea, lui Geo Saizescu, a titlului de cetăţean de onoare al municipiului Drobeta Turnu Severin, pentru merite deosebite în domeniul culturii româneşti şi universale”, a spus Ioţa Rogobete, secretarul Primăriei Drobeta Turnu Severin. Vizibil emoţionat, Geo Saizescu a mulţumit celor prezenţi pentru onoarea făcută. “Nu ştiu dacă meritam sau nu aşa ceva. Dar important este faptul că, în România, cultura nu a murit şi nu va muri niciodată”, a declarat marele regizor.

L-am cunoscut foarte bine pe Geo Saizescu – era cu doi ani înaintea mea la liceu – şi de atunci s-a văzut că are înclinaţii artistice deosebite. A jucat în piese de teatru cu elevii Liceului “Traian” şi cu elevele de la Liceul de fete, într-un mod admirabil. A fost şi la Centenarul Liceului “Traian” din anul 1983. A decedat la 23 septembrie 2013, la vârsta de 80 de ani în Bucureşti.

Viorel Sahagia