De-a lungul timpului, în spaţiul Mehedinţiului s-au afirmat, prin creațiile lor, oameni de litere valoroși. Îndeosebi în perioada interbelică în acest spațiul s-au afirmat și mulți epigramiști. Cel mai mare epigramist din Mehedinți nu este originar din acest județ, dar a rămas pentru totdeauna în acest județ. Dincolo de talentul său literar incontestabil, rămâne spectaculoasa sa poveste de viață, o poveste presărată cu fapte de arme, în principal ca luptător pe frontul de la Cerna, sub comanda generalului Dragalina, dar și multe alte evenimente interesante.
Teodor Cernău (Certo) s-a născut la 11 mai 1890 în satul Colsar, judeţul Alba. Între 1902 – 1910 face opt clase la liceul din Blaj. Se înscrie la Academia de Comerţ din Graz (Austria) pe care, după şapte luni, o părăseşte din lipsa mijloacelor materiale. La 21 de ani, Teodor Cernău (Certo) dă examen la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă. Tot din lipsa mijloacelor materiale se reântoarece în ţară şi intră redactor la o revistă locală din ARAD. Pentru articolul „Jandarmii noştri” i se intentează un proces. Articolul era semnat Dorel Negreanu. Înainte de a se judeca procesul, în 1913, Teodor Cernău (Certo) trece clandestin în România. Ia parte, ca voluntar, la campania din 1913 din Bulgaria. De pe front trimite articole în Ardeal semnate – în publicaţiile unde lucrase ca redactor – cu pseudonimul Caroli Regio Notorius.
Revenit de pe front se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti. După absolvire este repartizat la Regimentul 17 Infanterie din Turnu-Severin, devenind mehedinţean prin adopţie. Aici cunoaşte familia Dragomirescu din Izvorul Bârzii. Se căsătăreşte cu domnişoara Domnica, una din fetele acestei familii. Logodna are loc la 15 august 1916, când România intră în Primul Război Mondial. De la logodnă, Teodor Cernău (Certo) este chemat la unitatea de la Gura Văii.
Teodor Cernău (Certo) luptă pe frontul de la Cerna, sub comanda generalului Dragalina. În timpul retragerii trupelor române este rănit şi internat în spitalul din Băileşti. La scurt timp este luat prizonier şi ajunge în lagărul de la Sopranhieck (Ungaria), apoi în lagărul de la Passau (Germania). În schimbul de prizonieri dintre România şi Germania, după 16 luni de lagăr, este eliberat. La trecerea prin gara Ghimeş, pârât că a fost ofiţer austro-ungar, este din nou arestat. Colegul său, locotenentul Strehăianu, îi ia lada cu documente şi manuscrise şi o duce în Moldova.
Teodor Cernău (Certo) este transferat în lagărul de la Pojoni (Bratislava), unde stă două săptămâni. Tribunalul din Sibiu îl condamnă la 5 ani de închisoare. La 2 noiembrie 1918 formaţiuni româneşti dezarmează garda închisorii din Sibiu şi eliberează prizonierii. Teodor Cernău (Certo) ajută Consiliul Naţional Român în menţinerea ordinii. Travestit în ofiţer austriac, Teodor Cernău (Certo) se întoarce în satul natal Colsar. El cunoaşte bine limbile română, germană, engleză şi maghiară. Află că este dat dispărut din război. Cere audienţă la Rege. Nu este primit, aflând că printr-un decret regal este scos din cadrele armatei. Teodor Cernău (Certo) face imediat un argumentat memoriu, după care este reprimit în armată. Revine în Turnu-Severin şi se recăsătoreşte cu Domnica Dragomirescu, după care pleacă la Lugoj, unde se afla atunci Regimentul 17 Infanterie. Ajunge până la gradul de colonel.
Teodor Cernău (Certo) este solicitat să colaboreze – cu epigrame şi cronici literare – de mai multe publicaţii româneşti. Devine repede cunoscut şi apreciat. Este prezent, cu epigrame, cronici ritmate, recenzii, mai ales în pagina literară săpptămânală „Gând şi slovă” a ziarului „Provincia” care apărea în Turnu-Severin.
Dovedindu-se un epigramist prodigios Teodor Cernău (Certo) semnează cu mai multe pseudonime: Dorel Negreanu; Doctor Mamoş; Bracomistar; Dricar; Reporter; Duduia etc. Certo este pseudonimul cel mai mult utilizat şi care a devenit, la vremea respectivă, un nume respectat, dar şi temut, un nume de referinţă în publicistica mehedinţeană.
Teodor Cernău (Certo) a scris 22 de caiete care cuprind aproape 11.300 epigrame, mare parte rămase în manuscris. Dintre lucrările sale prezintă interes: „Istoricul Regimentului 17 infanterie”; „În căutarea unei epigrame”; „Povestea unui contrabandist” (Cernău a trecut de mai multe ori fraudulos graniţa –n.n.). Lucrările sale, impresionante ca volum şi valoare, au rămas, în cea mai mare parte, în manuscris.
A scris peste 40 de caiete, care cuprind epigrame, epitafuri, poezii romantice, jurnale de lagăr. Pensionat în 1942, Teodor Cernău (Certo) încetează din viaţă în 1970, în Turnu-Severin.
Câteva din epigramele lui Teodor Cernău (Certo), al căror umor şi actualitate sunt plăcute şi astăzi:
Lui Maliu Bogoe – directorul Fabricii de tutun din Ada-Kaleh, care afirmă „candid şi cinstit”, că în „Provincia” am semnat o epigramă a sa. De fapt la tipografie zeţarii au amestecat o epigramă a domniei sale cu trei ale mele, le-au cules şi tipărit laolaltă, sub numele meu, lucru explicat şi clarificat la timp de numita publicaţie:
„Îţi cer iertare, cum vezi, paşe
La rândurile-ţi pătimaşe”
Nu-s vinovat că la remorcă
Zeţarii-au pus şi-a ta … mahorcă!”
Prefectului care se aşezase la un bal între cele mai frumoase doamne:
„Ca prefect şi democrat
Foarte bine s-a plasat;
O aşa democraţie
Zău, că mi-ar place şi mie!”
Lui Titi Dumitraşcu, cel care mă plânge că sunt slab de picioare:
„Suntem slabi, măi frăţioare.
Amândoi, vezi, nu te sap!
Eu, cum spui tu, de… picioare
Tu, cum toţi o spun, de… cap”.
Unui profesor de latină:
„Că predai cam prost latina
N-ar fi, cred, prea mare vina!
Dar mai este aici o dramă:
La fel faci şi-n epigramă?”
Publicaţiei „Carnetul literar”:
„O revistă-aşa mai rar
Sus „Carnetul literar”
Costă patruzeci de lei
Îl scriu opt şi-l citesc… Trei!”
Unei dudui drăguţă, frumoasă şi… vioaie, care-mi cere să-i fac şi ei o epigramă:
„Cum epigramă eu să-ţi scriu
Când tu eşti ca argintul viu
Şi ochii tăi, fără s-o ştii
Îţi sunt şi ei atât de vii,
Atât de vii şi negri, mură
Că inima la toţi ne fură!
………………………………………………
M-am hotărât, deci, ca matale
Să nu-ţi fac decât… madrigale”.
