Între scriitorii afirmaţi în perioada interbelică se numără şi mehedinţeanul Liviu Bratoloveanu. A fost o personalitate complexă – publicist, poet, prozator şi dramaturg, cu o evoluţie interesantă, care, din păcate, este mai puţin cunoscut.
Liviu Bratoloveanu, pe numele său adevărat Vasile Gheorghe I. Bratiloveanu, s-a născut la 8 august 1912 în Turnu-Severin, unde tatăl său venise de sărăcie de prin părţile Padeşului.
Între 1926-1929 este elev al Liceului Economic, apoi al liceului teoretic (1929-1931) şi al unei şcoli de administraţie până în 1933.
Începând din 1937 până în 1938 este redactor la ziarul „Nădejdea” din Turnu-Severin.
Editează în oraşul natal revistele literare „Rod” (1934); „Vitralii” (1935) şi ziarul săptămânal „Reportaj” (1936). O perioadă de timp inspector, activist, secretar literar la Teatrul C.F.R. Se afirmă în publicistică, citeşte în cenaclul lui Eugen Lovinescu, unde Mircea Damian îl remarcă şi-l ia printre colaboratorii săptămânalului său „Fapta”, devenit mai târziu cotidian.
Un timp îndeplineşte funcţiile de redactor şef al revistei lunare „Munca C.F.R.” şi redactor la săptămânalul „Lupta C.F.R.”. uneori semnează cu pseudonimele Mircea Cantemir, Petre Nelu, Causticus, Vasigebea.
În 1949 desfăşoară o fructuoasă activitate literară, iar în toamna aceluiaşi an este ales în primul comitet de conducere al Uniunii Scriitorilor şi face parte din primul birou executiv al Uniunii, împreună cu Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Al. Şahighinian, Mihai Novicov.
Debutează în 1927 cu versuri în revista „Dimineaţa copiilor”. De-a lungul anilor colaborează la numeroase publicaţii: „Clopotul”, „Cuvântul liber”, „Şantier”, „Vremea”, „Fapta”, „Universul literar”, „România” (director Cezar Petrescu), „Curentul”, „Dacia rediviva”, „Nădejdea” (Turnu-Severin), „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Duminica”, „Revista literară”, „Munca C.F.R.”, „Lupta C.F.R.”, „Facla” (director Ion Vinea), „Izvoraşul” (Bistriţa-Mehedinţi), „Rod”, „Vitralii”, „Reportaj” (Turnu-Severin), „Veselia”, „Săptămâna C.F.R.”, „Şcoala Mehedinţiului” (director C. Papacostea-Pajură), „Lumea românească” (director Zaharia Stancu), „Scânteia” şi altele.
Ne-a lăsat o operă interesantă: „Manifest” (poeme sociale, 1935); „Eu şi Dunărea” (stihuri, 1942); „Oameni la pândă”, vol. I, ediţia I şi II 1947, ediţia a II-a 1971, Bucureşti; „Zile de februarie”, piesă de teatru în 3 acte şi 9 tablouri, reprezentată în premieră pe ţară la Teatrul Giuleşti, 1956; „Soarele din fereastră” (povestiri, 1967); „Oameni cu două suflete”, scenariu radiofonic (1961); „Căsuţa de ciocolată”, piesă de teatru pentru copii (1968); „Extravagantul domn Quintus”, comedie în 3 acte (1972); „Femeia şi călăul” comedie în 3 acte (1973); „Pelagra” (roman, 1975); „Bunica studiază dreptul” (roman, 1982).
Liviu Bratoloveanu a încetat din viaţă la 8 august 1983, în Bucureşti.
Ceea ce nu se cunoaşte despre Liviu Bratoloveanu este că la apariţia volumului său de versuri „Eu şi Dunărea” a fost semnalat favorabil de către George Călinescu.
Valentin Cernea
