Viaţă de badantă

A lucra în străinătate înseamnă pentru unii dintre cei rămaşi acasă abundenţă de bani, eventual veniţi cu uşurinţă. Nu e deloc aşa! De la primul cent până la ultimul nu e doar trudă şi “sudoare” ci un consum psihologic prin care fiecare din cei plecaţi departe nu ar mai vrea să treacă. Sau ar lua-o de la început, dar tot aşa în necunoştinţă de cauză.

O badantă (la Badante) este cea care are grijă de bătrâni sau de bolnavi. Este “fixă”, adică doarme, mănâncă şi trăieşte acolo “la locul de muncă”. Primeşte cameră, mâncare şi fără să fie pusă la plata facturilor.

Pare simplu şi frumos până aici, chiar de invidiat, fapt pentru care cei necunoscători deja exclamă: wow mişto ! Dar… orarul? Nimeni nu gândeşte că deja de la orar încep problemele psihologice cauzate de “locul de muncă”. O badantă are liber doar joi după-amiază, duminica toată ziua şi zilnic de la orele 14:00 la 16:00. În rest e acolo, închisă, izolată, fără drept de a ieşi. Noaptea nu se lipseşte, iar, când eşti liberă, la ora 20 trebuie să fie prezentă.

O menajeră fixă (numită Lavoratrice Domestica) este persoană care lucrează la familii înstărite ce au nevoie permanentă în casă de o persoană care merge cu tava în mână de la primele ore ale dimineţii până la ore târzii ale serii şi care între timp face curat, găteşte, spală rufele, calcă, plimbă câinele şi toate cele necesare prin casă familiei ce a angajat-o.

Dar toate acestea (atenţie!) îmbrăcată în halat şi papuci de serviciu. Adică, cu alte cuvinte, se trezeşte înaintea tuturor (6:30) îşi pune halatul şi se culcă ultima (?22:00). Şi aceasta, ca şi badantele, are liber doar joi după-amiază, duminica toată ziua şi zilnic de la orele 14:00 la 16:00. În rest e acolo, închisă, izolată, fără drept de a ieşi. Mă repet, în ziua liberă la ora 20:00 face prezenţa.

În ambele situaţii, ele, badantele sau menajerele, cât sunt la serviciu, în afară de faptul că nu au timp, le este chiar interzisă comunicarea cu cei de afară: nu că vreo prietenă sau soră ar dori să bea o cafea cu tine, fugitiv la barul din colţ iar tu cobori, NU! Sau să vorbeşti la telefon cu cei dragi din România, NU! Internet, facebook, televizor, citit vreo carte… NU! Sau să ai poftă de o îngheţată, NU. Se mănâncă doar la program şi meniul stabilit doar de patroni. Li se zice clar! În timpul liber faci ce vrei. Dar, în general, în cele două ore libere, bietele femei (badante, menajere) cad istovite în patul lor, în braţe cu perna, singura prietenă pe “umărul” careia îşi lasă majoritatea lacrimilor. Şi patul… e patul care ştie tot: gânduri, destăinuiri, convorbirile telefonice şi viaţa familiară. Pentru că seara, doar seara, după o zi întreagă de serviciu, aceste femei încep o altă viaţă, cea de mamă, soţie, soră, fiică…toate prin telefon. Ziua, în cele două ore, cei dragi sunt pe la serviciu sau la şcoală. Deja sunt la cel de-al doilea nivel de suferinţă psihologică, uitând şi, impropriu zis, depăşind primul nivel “de şoc”, acela de despărţirea (Dumnezeu ştie pentru cât timp) de cei dragi, combinat cu coborârea pe scara socială, că se trezesc peste noapte servitoare.

Dar ele ştiu să combată, căci pe după colţuri şi prin băi, sau când sunt singure “fură” câte cinci minute şi aşa, ascunse, reuşesc să-şi sune odrasla, soţul sau mama. Există situaţii peste situaţii, însă eu am explicat în mare cam cum o duc aceste suflete, preponderant romance, ce au mâinile aspre de detergenţi şi de la alte treburi pe care trebuie să le facă.

Elena AGAPI

Elena Agapi este colaboratoare a revistei „Cafeneaua politică şi literară”. Ea locuieşte în Roma – Italia, unde interpretează rolul Chiriţei