Tragedia unui mehedinţean. Odioasa crimă din Turnu-Severin

În seara zilei de 24 octombrie 1935 în Turnu-Severin a avut loc un odios asasinat cu puternic ecou în epocă: pe o stradă din apropierea Bisericii Maioreasa a căzut răpus de gloanţe Marius Vorvoreanu, fiu strălucit al acestor locuri.

Cine era cel asasinat? A cui a fost mâna criminală? Ce motive au stat la baza unui asemenea act necugetat? Cum şi-a făcut justiţia datoria? Sunt întrebări care nici până astăzi n-au căpătat adevăratul răspuns. Dar să derulăm pe îndelete firul evenimentelor.

Marius Vorvoreanu s-a născut la 14 octombrie 1886 în Turnu-Severin. După ce face strălucite studii la Liceul „Traian” şi Facultatea de Drept din Bucureşti parcurge, surprinzător de repede, treptele carierei politice, optând pentru Partidul Naţional Liberal. Primar al Severinului (1 ianuarie 1916 – 16 martie 1920) când deţine şi funcţia de preşedinte al Comisiei interimare; prefect al Mehedinţiului (1922-1926) şi deputat de Mehedinţi.

Prin calităţile sale devine unul din principalii lideri ai organizaţiei judeţene a partidului. Văzând în Marius Vorvoreanu un politician capabil, dinamic, cu o justă orientare, I. G. Duca îi propune în 1929 să preia funcţia de secretar general în Ministerul de Interne. Refuză oferta, mărturisindu-şi crezul său: „Nu, nu trebuie să plec din Turnu-Severin, oricât de frumoase ar fi pentru mine perspectivele care mi se deschid; eu trebuie să rămân aici, în mijlocul severinenilor şi mehedinţenilor noştri, pentru că sunt sigur că voi putea fi mult mai de folos decât într-o situaţie personală mai mare, dar depărtat de ei. Mă mulţumesc cu o carieră care să se isprăvească la marginea judeţului nostru, dar care, rodnică fiind, să fi fost închinată lor şi numai lor”.

După ce organizaţia judeţeană Mehedinţi a PNL a fost condusă multă vreme de Petre Gârboviceanu, apoi de Richard Franassovici, trece sub conducerea lui Marius Vorvoreanu. El a fost nu numai un politician cu prestanţă, dar şi un talentat publicist şi apreciat istoric.

La începutul anului 1928, împreună cu Mihail Guşiţă, Constantin D. Ionescu şi Iulian Predescu a editat în Turnu-Severin „Datina Mehedinţilor”, foaie pentru popor, cu două suplimente săptămânale – „Şcoala noastră”, sub îngrijirea lui Constantin D. Ionescu, şi „Biserica noastră”, sub îngrijirea preotului protoeriei, Ştefan Pârligras, în ale cărei pagini era prezent cu articole pe diverse teme.

Totodată, Marius Vorvoreanu a strâns un imens şi valoros material documentar, elaborând monografia Severinului, din care a apucat să publice doar câteva fragmente. Şi iată că, într-o seară, o mână criminală curmă firul vieţii unui bărbat în deplinătatea puterilor sale creatoare, căruia i prevedea un mare şi frumos viitor. Acea zi s-a înscris ca o pagină tragică în istoria Mehedinţiului.

La 15 noiembrie 1935 „Tribuna”, organ al Partidului Naţional Liberal de Ilfov şi Mehedinţi, a dedicat întregul său număr acestui tragic eveniment. Sunt documente de o deosebită valoare, care stau mărturie peste timp despre ceea ce s-a întâmplat atunci când întregul Mehedinţi s-a aflat în doliu, despre valoarea ilustrului bărbat pe care l-a pierdut.

Un emoţionant discurs a ţinut Richard Franassovici, ministrul Comunicaţiilor, din care spicuim: „Şi lor, mehedinţenilor, le-a fost închinată nu numai cariera lui, dar chiar viaţa lui. Bun administrator, gospodar fără seamăn, activitatea lui ca primar al Severinului şi apoi ca prefect al judeţului a lăsat urme nepieritoare ce fac astăzi admiraţia chiar a adversarilor noştri politici. Mi-aduc aminte cu cât elan şi cu ce speranţe vorbea el de lucrările care trebuiau să înfrumuseţeze oraşul şi judeţul nostru. Ore întregi, ca un vizionar, ca un luminat, îmi vorbea el de un întreg nou plan de lucrări care trebuiau – îmi zicea el – realizate cât mai curând, cu orice sacrificiu, pentru a asigura judeţului şi oraşului nostru un loc de frunte între oraşele şi judeţele ţării. Nu mai departe decât două zile înainte de atentat fusese la Bucureşti şi împreună cu mine pusese la punct proiectul acelor noi lucrări; el dispărut, socotesc pentru mine o sfântă datorie de a le realiza, avându-l pe el mereu prezent, alături de mine, colaborator, la înfăptuirea celor elaborate împreună. Dar, în afară de această latură constructivă de ordin material, a personalităţii lui Marius Vorvoreanu, nu pot în aceste dureroase clipe, în calitate de preşedinte al PNL de Mehedinţi, să nu evoc figura lui de fruntaş fără pereche, ca luptător fără deseamăn în rândurile partidului nostru. Ca în toată activitatea lui şi pe acest teren el s-a dat tot partidului. În politică, pentru Marius Vorvoreanu nu exista nimic mai mare, mai bun şi mai demn de orice sacrificiu decât partidul din care făcea parte. Cu elan, cu fanatism a luptat Marius în rândurile PNL şi graţie lui e de datoria mea ca în această supremă clipă clipă să o recunosc. Tăria PNL, gloria lui în toate timpurile pe astfel de luptători s-a întemeiat”.

Şi iată că nici până astăzi criminalul nu a fost descoperit sau nu s-a vrut acest lucru. Mai mult ca sigur mâna criminală a fost a legionarilor care aveau să scrie cea mai neagră pagină din istoria politicii româneşti.

Mai întâi l-au asasinat pe primul ministru I. G. Duca pe peronul gării din Sinaia. A urmat mehedinţeanul Marius Vorvoreanu. Apoi vor cădea sub gloanţe primul ministru Armand Călinescu, marele istoric Nicolae Iorga, economistul Virgil Madgearu şi atâţia alţii.

O pagină de sânge nevinovat a istoriei noastre pecetluită adânc şi dureros în memoria generaţiilor.

Valentin Cernea