Profesorul doctor Gheorghe Trandafir – un destin aparte al unui remarcabil cercetător lingvistic mehedinţean

Profesorul dr. Gheorghe Trandafir s-a născut la 28 iulie 1912 în comuna Livezile (fostă Broscari), judeţul Mehedinţi, având ca părinţi pe Dumitru şi Maria, ţărani mijlocaşi. A avut 5 fraţi: 3 fete (Ana, Elisabeta şi Dumitrana) şi 2 băieţi: Trică, dispărut în Rusia, soldat-sergent erou, şi Constantin, cel mai mic.

Şcoala primară, clasele  I-IV, a urmat-o în comuna natală între anii 1919-1923. A continuat studiile la liceul „Traian” din Turnu-Severin între anii 1923-1930, iar între  1930-1934 la Facultatea de filosofie şi litere a Universităţii din Bucureşti. La  23.noiembrie 1936 a fost numit profesor suplinitor la Liceul “Al.Lahovary”, din Râmnicu-Vâlcea, unde a funcţionat până la 31 august 1939, când s-a transferat la Liceul “Traian” din Turnu-Severin. La acest liceu a funcţionat între anii 1939-1943, 1944-1945 şi 1947-1948 ca profesor de limba română, franceză şi latină.

În 1944, la 23 aprilie, s-a căsătorit cu Lucia Zăvăleanu, profesoară la Şcoala de ucenice din Turnu-Severin, originară din Corabia. Au închiriat o casă pe strada Industriei, nr.1, proprietarul ei fiind în Bucureşti. Acolo s-au născut cele două fiice: Ileana, în 1946, şi Mioara (Maria), în 1950.

A mai funcţionat ca profesor la liceul colamercial din Turnu-Severin între anii 1943-1944, 1945-1947, la Şcoala medie tehnică din Turnu-Severin, între anii 1948-1949, la Şcoala pedagogică de educatoare de la 1 ian.1950 până la 31 aug.1951. În 1951 profesorul Gheorghe Trandafir a fost dislocat în comuna Fundata, raion Slobozia, regiunea Bucureşti, împreună cu familia sa, soţia, Lucia Trandafir, profesoară de limba latină, şi cele două fiice: Ileana, de 5 ani, şi Mioara, de 1 an. Această dislocare s-a făcut din ură personală, după cum a stabilit comisia de anchetă a Ministerului Afacerilor  Interne, care a anulat această sancţiune administrativă abuzivă şi l-a reabilitat în mod absolut (a se vedea Sentinţa civilă nr. 2995 a Tribunalului popular al raionului  Turnu-Severin din 3 oct.1960 şi dosarul respectiv al M.A.I.). Între anii 1951-1955, cât a durat dislocarea, a funcţionat, împreună cu soţia, ca transferaţi din oficiu, la Şcoala elementară de 7 ani Fundata, raionul Slobozia,  (“transferaţi la cerere”).

În 1955 a fost transferat, împreună cu soţia, la liceul teoretic din Balş şi din 1962 în Craiova, la Liceul nr. 3, împreună cu soţia, ca profesori, şi fetele, ca eleve, iar în anul următor,1963, a fost încadrat la Institutul pedagogic de 3 ani din Craiova cu gradul de lector suplinitor. Soţia a rămas să funcţioneze la Liceul nr.3 în calitate de profesoară şi fetele ca eleve.

Profesorul Gheorghe Trandafir a luat examenul de capacitate cu media 9,07 şi examenul de gradul al doilea, în primă promoţie la I.P.C.D. din Timişoara, în 1961, cu media 9,33. În anul şcolar 1962-1963 i s-a încredinţat conducerea cercului pedagogic al profesorilor de limba şi literatura română din Craiova.

Între 15 ianuarie 1965 – 24 decembrie 1966 a funcţionat ca prodecan, pe post de decan, al Facultăţii de filologie. A fost eliberat la cerere din această funcţie, ca să se poată consacra pregătirii doctoratului. După înfiinţarea Universităţii din Craiova (1966) a continuat să funcţioneze în cadrul acesteia, ca lector suplinitor, iar din februarie 1969 a primit gradul didactic de lector titular.

În iunie 1970 a depus teza de doctorat la Rectoratul Universităţii din Bucureşti, în vederea susţinerii ei. Într-adevăr, profesorul Gheorghe Trandafir a susţinut teza la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti şi, pe baza Hotărâri Comisiei de Doctorat din ziua de 19 decembrie 1970, confirmată de Comisia Superioară de Diplome în şedinţa din 4 iulie 1977, i s-a conferit titlul ştiinţific de Doctor în filologie.

A fost membru al Consiliului ştiinţific al Institutului pedagogic de 3 ani, şef al catedrei de limba română, secretar ştiinţific al Consiliului profesoral şi membru al Senatului Universităţii din Craiova. Profesorul doctor Gheorghe Trandafir s-a pensionat la 01.10.1979, dar a continuat să scrie până la sfărşitul vieţii, când din cauza problemelor cardiace, a decedat la 1 septembrie 1998.

Activitatea didactico-ştiinţifică a profesorului doctor Gheorghe Trandafir a fost foarte bogată. Chiar de la începutul activităţii didactice a fost contrariat de insuficienţele gramaticale ale manualelor şcolare în vigoare. În vederea ameliorării acestora a întreprins o cercetare critică asupra lor, pe care a publicat-o sub titlul “Gramatica română în şcoala secundară şi ca ştiinţă autonomă”, sub pseudonimul Victor Gurbea. În 1943 a editat un nou volum “Alexandru Rosetti ca gramatic al limbii române”, Craiova, Scrisul Românesc. A urmat o lucrare critică mai amplă despre alţi filologi şi lingvişti români, “Studii gramaticale”, Turnu-Severin, 1947, elaborată cu aceeaşi obiectivitate şi animată de preocuparea constantă de a contribui la soluţionarea numeroaselor probleme gramaticale litigioase. Manualele didactice de literatură prezentau de asemenea erori de conţinut şi de formă. A publicat şi în acest domeniu un articol, “Observaţii asupra manualului de istorie a literaturii române pentru clasa a IX-a”, în “Revista de pedagogie” VI, 1956, nr.11, pag. 68-73. (recenzie). În acelaşi an a apărut şi o amplă  recenzie asupra “Gramaticii limbii române”, a Academiei RPR, 1954, precum şi asupra “Tratatului de gramatică al Academiei” din 1956, sub titlul “Două lucrări lingvistice ale Academiei RPR”, în “Limba română”, 1957, nr.4, pag. 57-67 (recenzie). A consacrat o recenzie şi “Dicţionarului limbii române moderne”, editat de Academia RPR în 1958, publicată în “Limba română”, VIII,1959,nr.6. În această perioadă l-a preocupat şi culegerea de lexic regional neatestat, care a fost publicat în volumul colectiv “Lexic regional”, Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1960, pag. 26-27, precum şi în “Limba română”, VIII, 1959, nr.1, pag. 61-65. Totodată, profesorul Gheorghe Trandafir funcţiona pe lângă Editura de stat didactică şi pedagogică în calitate de referent asupra manualelor didactice de limba şi literatura română. Ulterior şi-a axat cercetarea asupra verbului, care îi oferea un câmp mai larg de manifestare şi afirmare. Un prim articol din acest domeniu, “Consideraţii asupra diatezelor”, a apărut în “Limbă şi literatură”, 1962, nr.6, pag.123-132. Au urmat lucrările: “Consideraţii asupra categoriilor verbale de persoană, număr şi diateză”, în Revista “Limba română”, nr.1,1965, pag.121-128; “Cercetarea ştiinţifică la nivelul unui puternic centru universitar”, Ramuri, nr.3, 1966, pag.21; “Analiza gramaticală”, Ramuri, nr.9, 1966, pag. 8, 8, 22; “Contribuţii la definirea complementului circumstantial sociativ în limba română”, publicat în “Limba română”, nr.2, 1968, pag.175-177; “Contribuţii la studiul tranzităţii”, în “Din viaţa şcolii Doljului”, Craiova, Ed.C.C.D., 1971, pag.10-16; “Despre categoria de persoană în limba română contemporană”, în AUC,I, 1972, pag.221-227; “Cu privire la descrierea şi definirea complementului circumstantial sociativ”,în “Din viaţa şcolii Doljului”, Craiova, Ed. C.C.D.,1972, pag. 12-17; “Consideraţii asupra unui manual de analiză gramaticală: Aurel Nicolescu. Probleme de sintaxă a propoziţiei”, Bucureşti, E.Ş. 1970, publicat în “Din viaţa şcolii Doljului”, Craiova  C.C.D., 1972, pg. 18-25 (recenzie) ; “Categoriile gramaticale ale verbului în româna contemporană”, Craiova C.C.D.,1973, 284  pagini; “Atribut adverbial sau complement circumstantial de mod”, în AUC,II,1973, pag. 211-215; “Consideraţii asupra unor îndreptare gramaticale”, în “Din viaţa şcolii Doljului”, Craiova, C.C.D., 1973, Pag. 96-104; “Limba română contemporană. Sintaxa frazei, Curs”, Craiova, Tipografia Universităţii, 1974, 107 p; “Relaţiile sintactice în cdrul frazei”, în L.R., nr.5, 1974, pag. 385-391; “Les relations syntaxiques interpropositionnelles dans la phrase, in Language and Language Behavior Abstracts”, San Diego, California, S.U.A,1975. “Valorile temporale ale formelor de viitor în româna contemporană”, Craiova, AUC IV, 1976, pg.15-18; “Aspecte controversate ale categoriei comparaţiei în româna contemporană” ,L.R. nr.1, 1977, pg. 23-32; “Probleme controversate de gramatică a limbii române actuale, Craiova, Scrisul Românesc,1982, 228 pagini; “Precizare cu privire la Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, LR, 1983, nr.1, pg. 57-61; “Cu privire la relaţia mixtă bipropoziţională, în LR,1984, nr.2, pag. 173-178; “Observaţii cu privire la interpretări recente ale funcţiilor şi relaţiilor de subordonare interpropoziţională” (I) LR, 1985, nr.1, pg. 3-15; “Probleme controversate ale  adverbului”, în LR,1986, nr.3, pag.165-178; “Observaţii asupra coordonării” (L), LR, 1986, nr.5, pag. 391-400; “Cazuri particulare ale relaţiei sintactice dintre subiect şi predicat,dintre subiectivă şi regenta ei” (I), în LR, 1987, nr.6, pag. 485-496; “Despre coordonarea disjunctivă”, în LR,1988,nr. 1,pag. 73-79; “Observaţii asupra clasificării relaţiilor sintactice”, în LR,1989,nr.1,pag.3-12; “Precizări asupra coordonării”, în LR, 1989, nr. 5, pag. 415-428.

Din această listă de lucrări a profesorului Gheorghe Trandafir se vede că acesta a fost un remarcabil cecetător care a întreprins o cecetare  critică asupra manualelor şcolare şi a recenzat lucrările unor specialişti în probleme de gramatică.

Activitatea de cercetare a început-o încă din primii ani de învăţământ şi a continuat-o şi după ce a ieşit la pensie.

Viorel Sahagia