Nicolae Manescu – primul director al Hidrocentralei Portile de Fier I

Nicolae Mănescu s-a născut la 25 octombrie 1925, în comuna Rocşoreni, judeţul Mehedinţi, fiind primul din cei 6 băieţi ai unei familii de ţărani înstăriţi. Tatăl, moşii şi strămoşii lui au luptat în războaiele din 1877, 1914-1918 şi 1941-1945. A urmat cursurile şcolii primare din sat şi apoi ale Liceului „Traian” din Turnu-Severin, unde s-a remarcat la materii ştiinţifice, în special la matematică. A participat la concursurile de rezolvare a problemelor din revista „Gazeta matematică”.

A urmat apoi cursurile Facultăţii de Construcţii din Iaşi pe care le-a absolvit în 1949. În anul 1963 a obţinut diploma de absolvire a cursurilor Facultăţii tehnico-economice Bucureşti. În timpul războiului a fost necesar să muncească din greu la munca câmpului, iar în perioada liceului a dat meditaţii la matematică. În vacanţele din timpul facultăţii, după stagiile de practică, a muncit pe şantiere ca topometru sau în echipe de constructori la trasări, verificări şi măsurători de lucrări.

Şi-a început activitatea profesională pe Şantierul Naţional Salva-Vişeu unde a condus execuţia lucrărilor de la depoul de locomotive Vişeu, atras şi de faptul că remiza de locomotive era proiectată pe o soluţie nouă, cu acoperişul din plăci subţiri autoportante de formă hiperbolică, soluţie similară cu cea din proiectul său de diplomă. În componenţa sa, depoul de locomotivă avea remiză de locomotive, ateliere, placă turnantă etc. Aici a experimentat şi a folosit cu succes un produs nou pentru hidroizolaţii de acoperiş pe bază de bitum şi hidroxid de calciu, numit irazbit.

A făcut studii de teren pentru amplasarea CET Paroşeni şi Centrala Diesel Electrică Deva (martie-decembrie 1950) Fostul director al Direcţiei de Lucrări Speciale CFR, Adalbert Gilbert, transferat la Energoconstrucţia în funcţia de director, l-a adus la această întreprindere, de la CFR, pe Mănescu Nicolae. Aici i-a fost încredinţat postul de şef şantier pentru execuţia lucrărilor de studii (pe 3 amplasamente) în Valea Jiului pentru amplasarea unei centrale electrice.

După terminarea lucrărilor de la Deva a fost numit şeful complexului de şantiere CET Comăneşti, nou înfiinţat. Ca la orice început, organizarea unităţii i-a dat multă bătaie de cap, cele mai dificile probleme fiind determinate de ocuparea amplasamentului şantierului şi de asigurare personalului de specialitate. În luna iulie, când lucrările de organizare erau avansate, iar cele de bază începute, într-un mod discret a primit ordin, prin curier special de la minister, să predea şantierul, cu tot patrimoniul, Trustului Sovrom Construcţii IV Iaşi. În 4 zile s-a reuşit să retragă cca 80% din utilajele şi mijloacele de transport şi dirijate la alte şantiere la alte şantiere ale Intreprinderii Energoconstrucţia.

De la Comăneşti a fost transferat la Complexul de şantiere CET Paroşeni, în funcţia de inginer şef, concomitent ocupând şi funcţia de şef sector al obiectivelor principale: clădirea principală, camera de comandă, staţii electrice, clădire administrativă etc. Datorită rezultatelor tehnico-economice deosebite obţinute la Paroşeni, conducerea ministerului l-a transferat în cadrul TCME şi cu scopul declarat de a întineri conducerea acestuia. A fost numit la început şeful Serviciului Proiectare şi Tehnică Nouă şi apoi inginer şef. În acest post i s-au repartizat serviciile şi întreprinderile din domeniul concepţiei, dezvoltării şi mecanizării.

A modernizat prin proiectare unele tehnologii, a centralizat şi a mecanizat fabricarea betoanelor şi prepararea agregatelor minerale pe şantierele de construcţii, a transferat utilajele grele de la şantiere la Întreprinderea de Utilaj Greu etc. O realizare frumoasă a constituit-o proiectarea utilajelor tehnologice de centrifugare (tip Betoma RFG), a stâlpilor şi grinzilor pentru liniile electrice aeriene (LEA) după un proiect obţinut de el din URSS, pe căi mai puţin ortodoxe.

Întreprinderea Hidrocentrale Porţile de Fier (martie 1964 – aprilie 1965) Această întreprindere nou înfiinţată a avut la început rolul de asigurare a condiţiilor de realizare a investiţiei Sistemului hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier (SHEN) şi de a respecta obligaţiile reciproce cu beneficiarul iugoslav.

În calitate de director general a organizat întreprinderea şi în colaborare cu partenerul iugoslav a participat la elaborarea acordului şi convenţiile dintre Partea Română şi Partea iugoslavă, la definitivarea proiectului comun la defalcarea între părţi a lucrărilor etc. Intern a elaborat actele normative pentru realizarea lucrărilor ce reveneau Părţii române: exproprieri pentru amplasarea nodului principal, a lacului de acumulare, strămutări gospodării ţărăneşti, oraşe (cca 16000 locuitori), cariere de piatră şi balast, de organizare a execuţiei lucrărilor şi de defalcare a sarcinilor pe ministere şi organe locale, de asigurare a cerinţelor social culturale a şantierului, de înfiinţare a Comisiei interdepartamentale pentru Porţile de Fier.

O acţiune de mare anvergură a constituit-o achiziţionarea utilajelor şi echipamentelor pentru nodul hidrotehnic în care au fost implicate peste 100 de furnizori din ţară şi din străinătate (3 grupuri şi 3 turbine au fost importate din URSS). Pentru ca sovieticii să ofere livrarea acestor echipamente a fost necesar să li se arate că am contactat în acest scop şi furnizori din ţările capitaliste.

Grupul de Şantiere Porţile de Fier (mai 1965-aprilie 1972) În septembrie 1964 a avut loc inaugurarea începerii execuţiei lucrărilor de la SHEN, la care au participat conducerile celor două ţări. Activitatea de execuţie se începuse cu un mic şantier, în subordinea Trustului de Construcţii Hidrotehnice (TCH). Era nevoie de o organizaţie puternică de C+M pentru realizarea acestui obiectiv, în condiţiile de termene şi de calitate convenite cu partea iugoslavă. La acestea mai trebuie adăugat condiţiile speciale impuse de lucru în apele Dunării în zona cataractelor.

În această situaţie inginerul Nicolae Mănescu a fost investit în funcţia de director general al grupului. În acest scop în colaborare cu conducerea TCH şi-a format un colectiv de conducere, cu specialişti experimentaţi în domeniu şi şi-a conceput o schemă a Grupului de şantiere cu multe noutăţi organizatorice. Trei şantiere au fost degrevate de activitatea producţiei secundar industrială, mecanizare, transporturi, serviciile administrative şi social culturale care toate au fost organizate în unităţi independente. Au fost studiate şi aplicate tehnologii noi cu dotări corespunzătoare, cum au fost: execuţia cu platforme plutitoare autoridicătoare a batardoului celular, a podului provizoriu (lung de 104 m şi lat de 32 m), a pilelor portului, excavaţii în stâncă sub apă printr-o tehnologie proprie, betonarea barajului cu un complex original de utilaje, staţie sortare agregate cu 7 sorturi etc.

Iată câteva repere care arată capacitatea de producţie realizată de Porţile de Fier exprimate prin volumele de lucrări: 500 mii mc beton turnaţi în fiecare din anii 1969-1969, cu o producţie maximă de 4000 mc beton/zi; 45 mii tone armături (1968) cu un ritm de 200 t/zi, inclusiv sudura în cochilie, 600 t/zi agregate sortate. În paralel grupul a executat şi lucrările de la Complexul Hidro Cerna-Motru- Tismana.

Demnitar în serviciul statului (octombrie 1974-februarie 1990) În această perioadă a fost numit în funcţiile de: ministru al energiei electrice (MEE), octombrie1974-februaroe1977; vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Apelor (CNA), martie-decembrie 1977; prim adjunct al ministrului Energiei Electrice, iulie1984-decembrie1985; inspector general de stat al Inspectoratului General de Stat pentru Investiţii-Construcţii (IGSIC), aprilie1986-februarie 1990. În primul trimestru al anului 1986 a fost directorul ISPE. A muncit cu pasiune şi a avut rezultate notabile în perioada cât a funcţionat în MEE, unde a gestionat cu succes producerea şi livrarea energiei electrice, în condiţiile unei crize cvasipermanente de combustibil (hidrocarburi) şi a promovat un volum important de investiţii pentru producerea şi transportul energiei electrice şi termice.

Un loc special în activitatea sa l-a ocupat sectorul nuclear cu toată gama de probleme începând de la amplasament, până la utilaje şi puneri în funcţiune. A blocat, amânând sine die, trecerea la funcţionarea sistemului energetic unic al ţărilor CAER, România fiind singura ţară care s-a opus deschis presiunilor exercitate mai ales de sovietici. A eficientizat sectorul de proiectare (ICPGA) din cadrul CNA şi în mai puţin de 1 an a obţinut aprobare pentru un volum de investitii în valoare de 12 miliarde lei faţă de 3,5 miliarde lei promovate în anul anterior.

La MCInd, în condiţiile în care ministru plin era un prim-viceprimministru, a fost încărcat cu un volum important de sarcini şi răspunderi atât în minister (direcţia generală plan-dezvoltare, direcţia tehnică etc), cât şi de coordonare a subunităţilor- Centrala de mecanizare, 4 trusturi de construcţii, 2 de montaj, antrepriza de lucrări în străinătate (ARCOM), Centrul de Organizare şi Cibernetică în Construcţii (COCC) etc. A preluat prin unităţile MCInd execuţia unor lucrări la CNE Cernavodă. La IGSIC, dintre cele 3 posturi din cadrul inspectoratului, 2 posturi au fost permanent vacante. Sarcinile şi răspunderile inspectoratului erau complexe: expertizarea de oportunitate şi tehnico-economică a investiţiilor din România, organizarea şi exercitarea controlului pe şantiere a calităţii lucrărilor de C+M,coordonarea şi avizarea planurilor de cercetare şi elaborării normelor şi normativelor din construcţii. De regulă, anchetele accidentelor tehnice din construcţii erau conduse de Nicolae Mănescu sau specialişti IGSIC.

La UNIO Satu Mare s-a produs un accident unde acoperişul metalic al unei hale s-a prăbuşit şi a accidentat mortal 14 persoane. Comisia tehnică de anchetă a fost condusă de N.Mănescu, care a refuzat cu diplomaţie să acuze persoane nevinovate, aşa cum cereau unele persoane suspuse.

A pregătit în fază înaintată teza de doctorat (conducător ştiinţific prof.dr.ing.A.Diaconu), dar, după prezentarea lucrărilor şi absolvirea examenelor respective, a renunţat. Cunoaşte limbile franceză şi italiană. În legătură cu activitatea sa, ing.N.Mănescu a publicat o serie de articole în „Revista Construcţiilor şi Materialelor de construcţii”, precum şi în „Annales de l’Institut Tehnique” (Franţa) şi în reviste sovietice. Totodată a elaborat tehnologii cu caracter de noutate (aplicate de el însuşi) pentru uzul constructorilor.

A participat la numeroase congrese ştiinţifice naţionale şi internaţionale: Congresul marilor baraje ţinut în Turcia (1967), Comisia Mondială a Energiei, unde a prezentat şi comunicări, SELC (laboratoare în construcţii) etc. A fost invitat să viziteze şantiere mari hidromarine amplasate pe malul Oceanului Atlantic în Congo (Point Noir), Sahara Spaniolă sau de excavaţii submarine în Anglia A fost membru sau preşedinte în diverse organisme naţionale şi internaţionale: Comisia mixtă româno-iugoslavă pentru SHEN Porţile de Fier, Comisia mixtă româno- bulgară pentru eficienţa Hidrocentralei Turnu Măgurele, Comisia Interdepartamentală pentru Porţile de Fier etc.

A fost decorat cu diverse ordine româneşti (Ordinul Muncii cls. III-a, a II-a şi I) şi medalii române şi străine („Steaua de aur cu colan a RSFY”) etc. Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii i-a acordat diploma „Constructor al sec.XX”. Hobby: muntele şi informaţiile tehnico-ştiinţifice.

În 2010 a participat la Gala Laureaţilor la Drobeta Turnu Severin,unde a primit Premiul de Excelenţă

şi Diploma de Excelenţă,ca o recunoaştere a meritelor deosebite în construcţia Hidrocentralei de la Porţile de Fier I.

Viorel SAHAGIA