Mişu Davidescu, la 88 de ani

Mişu Davidescu s-a născut la 16 martie 1930, în satul Călina, comuna Prundeni, judeţul Vâlcea. Tatăl său Marin Ungureanu, fiul lui David Ungureanu, originar din zona Sibiului, şi-a schimbat numele de familie (după ce a participat la Războiul de întregire a neamului,luptând chiar la Mărăşeşti) în Davidescu, iar mama sa a fost Constantina Davidescu (Popa). Mişu a fost cel de-al şaptelea copil al familiei Marin şi Constantina Davidescu. Şcoala primară a făcut-o în comuna natală,iar clasele liceale la Drăgăşani şi Râmnicu Vâlcea.

A urmat Şcoala Tehnică de Viticultură din Drăgăşani, apoi Facultatea de istorie a Universităţii din Bucureşti (între 1951-1956). Pasiunea pentru istorie i-a insuflat-o tatăl său, un autodidact, şi profesoara sa Eugenia Angelescu-Negreanu de la şcoala din Drăgăşani.

În anul al III-lea de facultate şi-a ales ca specializare arheologia şi a început să participe la săpăturile arheologice de la: Sărata-Monteoru, sub conducerea profesorului universitar Ion Nestor,membru corespondent al Academiei,la Grădiştea Muncelului,ca membru în conducerea şantierului,sub conducerea academicianului Constantin Daicoviciu. A participat alături de distinşii arheologi: Octavian Floca, Nicolae Gostar, prof. Bodor şi Ion Horaţiu Crişan, la descoperirea ultimului fragment din vasul cu inscripţia „Decebalus per Scorilo”.

A absolvit Facultatea de istorie, specialitatea arheologie, în 1956, cu calificativul „foarte bine” şi a fost repartizat la Muzeul de Arheologie din Constanţa, unde a deţinut funcţiile de muzeograf şi muzeograf principal,între anii 1956-1958. Pe malul lacului Tăbăcărie de la Mamaia a cercetat un mormânt dublu roman,cu podoabe de aur, un splendid opaiţ de bronz şi o spadă aproape distrusă de infiltraţiile de apă marina. A mai participat la săpăturile de la Capidava, sub conducerea profesorului universitar Grigore Florescu şi la cele de la Păcuiul lui Soare,conduse de Petre Diaconu.

Din mai 1958 până în octombrie, acelaşi an, a fost transferat la muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad în funcţia de director, unde a organizat secţiile de istorie,de ştiinţele naturii şi de artă plastică, pe baza patrimoniului existent. A efectuat săpături arheologice la punctul Fabrica de cărămidă din zona oraşului Bârlad, privind cultura Noua. Au fost făcute şi periegheze in comuna Floreşti,de unde au fost aduse două topoare de cupru cu tăiş in formă de cruce,fiind identificată şi o staţiune neolitică de tip Cucuteni B.

Între anii 1958 (octombrie) şi 1990 (mai) a fost director al Muzeului Regiunii Porţile de Fier din Drobeta Turnu Severin şi şef al Oficiului pentru Patrimoniul Cultural Naţional din Mehedinţi. iar între anii 1968 şi 1972 a deţinut şi funcţia de preşedinte al Comitetului  pentru Cultură şi Artă al Judeţului Mehedinţi.

La Turnu Severin, între 1960-1964, a făcut săpături arheologice în castrul roman Drobeta alături de profesorul Grigore Florescu şi de Radu Florescu.

În 1964 a fost cooptat în Comisia Naţională de Cercetarte şi Salvare a Monumentelor Arheologice din zona lacului de acumulare al Hidrocentralei Porţile de Fier I, condusă de  C.S.Nicolăescu–Plopşor. În acelaşi an a făcut săpături la Peştera Veterani şi Cuina Turcului.

În urma cercetărilor de pe şantierul arheologic de la Cetatea Grădetului, comuna Baloteşti,judeţul Mehedinţi, monument medieval din secolul al XIII-lea, conduse de Mişu Davidescu, între anii 1964-1966, s-au obţinut informaţii foarte importante privind organizarea politică şi militară a populaţiei româneşti din acea zonă. Tot în aceeaşi perioadă a condus şantierul arheologic de la Schela Cladovei din Turnu Severin,datând din epipaleolitic şi neolitic.

În 1965 a fost şeful proiectului de cercetare şi salvare a monumentelor arheologice romane târzii şi medieval din Ostrovul Banului(Golu),ce urmau a fi distruse de către tehnicienii ce lucrau la Hidrocentrala Porţile de Fier I prin fixarea pilonului funicularului de transport al balastului necesar turnării barajului. Dar, cu această ocazie, s-au descoperit două monumente  şi pilonul a fost mutat în afara monumentelor şi a zonei de protecţie a acestora.

Între anii 1967-1989 a condus săpăturile arheologice de la Cetatea medievală a Severinului, obiectiv arheologic de interes national,scoţând la iveală incinta de sud cu turnurile necunoscute până atunci,precizând şi cronologia cetăţii.

A mai întreprins cercetări arheologice în zona lacului de acumulare Porţile de Fier II,în siturile romane şi romane târzii din localităţile Hinova, Batoţi, Izvorul Frumos, Izvoarele şi Ostrovul Mare.

În urma cercetărilor de la Hinova, făcute între anii 1976-1981, s-a descoperit un tezaur de podoabe tracice din aur,în greutate de 5 kg.,de o importanţă foarte mare pentru istoria străveche a României.

La Ostrovul Mare s-au descoperit unele fortificaţii romane târzii şi resturile unui port roman ,iar pe baza materialelor descoperite s-a putut reconstitui debarcaderul portului.A mai condus şantiere arheologice la Cătune(Gorj), pentru cunoaşterea castrului roman de pământ ce urma să fie distrus de exploatarea minieră Motru din Gorj,la mânăstirea Coşuştea – Crivelnic (Mehedinţi), făcând şi consolidarea zidăriei bisericii,şi la Ostrovul Şimian,unde există urme dacice.

Ca muzeograf a contribuit la organizarea Muzeului de Arheologie din Constanţa(1956-1958),a muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, 1958), a Muzeului memorial Tudor Vladimirescu şi a Culei de la Cerneţi (Mehedinţi), fostă proprietate a lui Tudor Vladimirescu.

A organizat, pe baze moderne Muzeul Regiunii „Porţile de Fier” (1966-1982), inaugurat de şeful statului, instituţie complexă, cuprinzând secţii de istorie şi arheologie ştiinţele naturii, acvariu, artă populară şi etnografie, cu depozitele aferente. Muzeul mai cupride o bibliotecă de specialitate cu sală de lectură, laborator foto, laborator de restaurare şi conservare pentru ceramică şi metal, laborator de taxidermie, atelier de restaurare textile, cabinet numismatic cu sală de tezaur şi o seră pentru cultivarea şi întreţinerea florilor din parc.

A condus organizarea Muzeului de Artă Plastică în clădire separată, cu lucrări de pictură, sculptură, tapiserie din perioada interbelică şi a Muzeului Hidrocentralei Porţile de Fier.

A înfiinţat în Mehedinţi un muzeu sătesc la Broşteni, în Cula lui Ghiţă Cuţui Olteanul, căpitan al lui Tudor Vladimirescu, şi muzeul sătesc din Baloteşti, legat de Schitul Topolniţei.

A participat la organizarea expoziţiei „Romanii în România”, la Koln, în 1969, şi a expoziţiei „Rezultatele cercetărilor arheologice din zona Porţile de Fier”, la Belgrad, în 1975.

A mai participat la Congresul international de Preistorie de la Praga,în 1966. A efectuat lucrări de restaurare şi consolidare la ruinele castrului roman, a thermelor romane, a pilelor podului lui Apolodor de la Drobeta, la turnul de nord-est al Cetăţii Severinului precum şi la incintele de sud şi de est ,la castrul roman târziu de la Hinova şi la Mânăstirea Coşuştea-Crivelnic.

A luat măsuri de protecţie a peşterii Topolniţa prin închidere intrărilor şi a iniţiat proiectul de electrificare al peşterii.

A iniţiat proiectul de strămutare a Cetăţii medievale din insula Ada-Kaleh în Ostrovul Șimian din dreptul oraşului Turnu-Severin, lucrare executată de Direcţia Monumentelor Istorice. A participat la iniţierea proiectului de refacere a capului Podului lui Traian şi a incintelor de sud şi vest ale Castrului roman Drobeta, în colaborare cu Institutul de Arte Plastice având  ca rector pe profesorul Vasile Drăguţ şi cu arhitectul Aurel Teodorescu, proiect nerealizat din lipsă de finanţare. Din aceeaşi cauză nu s-a putut realiza nici rezervaţia de arhitectură populară a judeţului Mehedinţi, care ar fi trebuit să fie în jurul culei lui Tudor Vladimirescu.

A mai iniţiat proiectele de execuţie în bronz a busturilor lui Apollodor din Damasc şi a regelui dac Decebal, erijate cu prilejul sărbătoririi a 1850 de ani de existenţă a municipiului Drobeta, ca şi proiectul execuţiei bustului în piatră al lui Mihai Viteazul,cu prilejul aniversării a 500 de ani de la atestarea documentară a oraşului Strehaia.

În 1980 i s-a conferit titlul de doctor în istorie de către Universitatea din Bucureşti.

De menţionat că Mişu Davidescu a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, profesor  de istorie la Liceul „Traian” din Drobeta Turnu Severin, unde a dovedit reale calităţi de dascăl.

Mişu Davidescu a publicat peste 30 de lucrări de specialitate personale şi în colaborare cu personalităţi de marcă ale arheologiei Cităm  câteva titluri: „Monumente istorice din Oltenia”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1964; „Mânăstirea Cozia”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966, „Monumente medievale din Turnu-Severin”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969, „Turnu-Severin. Ghid istoric şi turistic”, Editura Revista Muzeelor, Bucureşti, 1969; „Cetatea Severinului”, Buletinul Monumentelor Istorice nr.3, Bucureşti,1970. „Drobeta”, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin, 1978, „Un tezaur de podoabe tracice descoperit la Hinova-Mehedinţi”, Thraco-Dacica 2, Bucureşti, 1981; „Cetatea romană de la Hinova”, Monografie, Editura Sport-Turism,Bucureşti, 1989, şi multe altele.

Pentru activitatea sa a fost distins cu Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa a V-a, în 1969, Ordinul „Meritul Cultural”, clasa  I, 1972, Ordinul „Tudor Vladimirescu, clasa a III-a, 1981, „Meritul Cultural în grad de Comandor”, categoria E, 2000, Premiul de Excelenţă acordat de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, 2009.

Viorel Sahagia