Mehedinţeanul care a colaborat cu Luciano Pavarotti şi Placido Domingo, uitat în judeţul său

Mihai Miltiade Nenoiu s-a născut la 31 august 1937 în Bucureşti, însă este mehedinţean la origine, din satul  părinţilor săi, Valea Ursului (cătunul Olac), judeţul Mehedinţi. În acest sat îşi petrece copilăria şi adolescenţa. Părinţii lui au fost Virgil, din satul Boceni, tipograf, şi mama, Fineta (n. Rădulescu) din Olac, cu studii de menaj în fosta insulă Ada-Kaleh.

Mihai Miltiade Nenoiu şi-a făcut studiile elementare la Şcoala nr. 43 din Bucureşti (1944-1948), apoi la Institutul militar de muzică (1948-1954), Liceul de muzică nr. 1 (1954-1956), continuate la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1957-1962), unde şi-a susţinut doctoratul (2004).

În 1979 înfiinţează şi conduce Cvintetul naţional „Concordia”, de renume mondial, care are un palmares de 557 de concerte în România şi în străinătate şi peste 8000 de minute de înregistrări la Radiodifuziunile din Bucureşti, Zürich, Paris, Stuttgart, Baden-Baden, Lisabona, Copenhaga, Mannheim, participări la festivaluri prestigioase.

A fost solofagotist în Orchestra Radio România (1956-1970), şef partidă fagot (1970-1989), solist concertist (1991-2005). În paralel, a fost profesor de fagot la liceele „Dinu Lipatti” şi „G. Enescu” (1961-1985), profesor titular al clasei de fagot şi muzică de cameră la Universitatea Naţională de Muzică (1991-2012) şi profesor asociat la Universitatea „Ovidiu” din Constanţa.

Miltiade Nenoiu a avut ocazia să-i întâlnească pe Igor Stravinski şi Şostakovici şi să colaboreze cu Aaron Copland, André Jolivet, Aram Haciaturian, Mihail Jora, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, Lorin Maazel, Leopold Stokowsky, Carlo Zecchi, Claudio Arrau, Aldo Ciccolini, Sviatoslav Richter, Nikita Magaloff, Emil Ghilels, David Oistrah, Isaac Stern, Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, Enrico Mainardi, Mstislav Rostropovici, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Ileana Cotrubaş, Montserrat Caballé ş.a. A înregistrat 13 CD-uri.

Mihai Nenoiu a debutat în volum în 1969, cu “Preludiu la unison”, urmat de volumele de versuri “Sentimentale” (1997), “În veşnică pierdere” (2000), “77 de replici în stilul haiku” la „Pseudopodele” Laurei Bărăian (2005). În 2005 a publicat un amplu tratat, “Fagotul – istorie şi revelaţie”, “Călătorie în două mişcări”, proză, Bucureşti, 2008; “De la Enescu la „Concordia”, convorbiri cu Romulus Turbatu, Craiova, 2008; “Antologie poetică”, Sf. Gheorghe, 2013. În domeniul muzicologiei a scris: “Fagotul – istorie şi revelaţie”, Bucureşti, 2011; “Portret din cinci închipuiri”, “Monografia Cvartetului Concordia”, Bucureşti, 2012.

Poate s-ar cuveni un “Premiu de excelenţă” pentru acest mare muzician, scriitor şi om de cultură mehedinţean şi din partea judeţului său.

 Valentin Cernea