Cum a fost ales domnitorul Alexandru Ioan Cuza deputat de Mehedinţi

Pentru a cunoaşte realităţile, starea ţării şi a lua hotărâri corespunzătoare, domnitorul Alexandru Ioan Cuza face o călătorie prin câteva judeţe.

Domnitorul a plecat din Capitală la 17 iunie 1859, pe traseul Târgovişte, Câmpulung, Piteşti, Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea, Tg-Jiu, Turnu-Severin şi Craiova.

În judeţul Mehedinţi Alexandru Ioan Cuza intră prin Plaiul Cloşani, pe la Baia de Aramă, de unde, în aclamaţiile mulţimii în straie de sărbătoare, coboară la Tunu-Severin. Aici este primit în casa şcolii oraşului.

Însoţit de prefectul judeţului, M. Mateescu, de primarul oarşului, Toma Iupceanu şi Grigore Miculescu, I. Nicşoreanu, Ştefan Strâmbeanu şi alţi admiratori şi sprijinitori ai săi şi ai Unirii, de mulţime, domnitorul Alexandru Ioan Cuza vizitează oraşul, dă indicaţii de lucru, vizitează vestigiile istorice ale Severinului şi porneşte pe drumul Strehaei, spre fosta cetate a banilor, Craiova.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza acordă o atenţie deosebită activităţii administrative din judeţele ţării, intervenind energic în curmarea abuzurilor şi ilegalităţilor.

Primind o reclamaţie împotriva prefectului de Mehedinţi, Dumitru Pruncu, domnitorul trimite în acest judeţ, în septembrie 1863, pe ministrul de Interne, Mihail Kogălniceanu. În urma cercetărilor efectuate, dela Turnu-Severin Mihail Kogălniceanu telegrafia domnitorului Cuza: „Am găsit garnizoana de aici şi pe dorobanţi locuind mai rău decât ocnaşii (…) Şi aici, ca şi la Craiova, palatul prefecturii e abandonat în ruină. Am găsit pretutindeni edificiile statului abandonate şi autorităţile instalate în case închiriate la preţuri nebuneşti”.

În urma raportului redactat de către ministrul de Interne, Mihail Kogălniceanu, la 9/21 septembrie 1863, la Ruginoasa, domnitorul Cuza semnează decretul de înlocuire a prefectului Dumitru Pruncu, în locul său numindu-l pe Daniel Kiriţescu, care mai fusese prefect de Mehedinţi şi care s-a dovedit un spirit întreprinzător. La numai câteva săptămâni după promulgarea Legii Agrare (30 august 1864), de ziua onomastică a lui Cuza, la fel ca în întreaga ţară, în Mehedinţi au avut loc manifestări de simpatie şi de sprijin a domnitorului.

Alexandru Ioan Cuza era un domnitor preocupat de problemele învăţământului, culturii şi ştiinţei. Începerea săpăturilor arheologice, din 1865, de la Piciorul podului lui Traian s-a bucurat de grija specială a lui Cuza.

În 1870 locuitorii judeţului Mehedinţi, dând glas respectului statornic faţă de domnul Unirii, aflat în exil, au surprins întreaga ţară, printr-un gest de valoare istorică: l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza depuatat în Colegiul al IV-lea din districtul Mehedinţi.

Reproducem integral acest document:

„România. Biroul definitiv al Colegiului al IV-lea din districtul Mehedinţi

MANDAT

Azi, la 25 ianuarie, anul 1870, fiind convocat prin decret domnesc Colegiul al IV-lea din districtul Mehedinţi a alege deputatul său şi, procedând la despoierea scrutinului în ziua de 26 la patru ore după amiază, a proclamat cu majoritate de 396 voturi din 544 prezenţi pe Măria Sa Alexandru Ioan Cuza de deputat al acestui Colegiu. Biroul definitiv al Colegiului, pe de o parte recunoaşte de legală această alegere, iar pe de alta dă mandat cu mult respect şi recunoştinţă la mâna alesului deputat Vodă Cuza, rugându-l cu supunere inima curată să vie în sânul naţiunii române, pe care a dezrobit-o şi care-i devotată tocmai pentru că-l vede om mare, devotat şi credincios jurământului de la 1857. Asemenea mandat s-a alăturat şi la dosarul alegerilor, spre a se înmâna principelui Vodă Cuza prin autorităţile competente. Preşedintele biroului: preotul Gheorghe Ionescu; Secretar: Gheorghe Burileanu; Scrutator: Nicolae Negoiţescu”.

În document urmează textul prin care primăria oraşului Turnu-Severin legalizează copia mandatului. Cum Alexandru Ioan Cuza a rămas până la sfârşitul vieţii în străinătate, mehedinţenii au transferat dragostea, respectul şi preţuirea către cel mai devotat sfetnic al său, Mihail Kogălniceanu.

V. T Motru