Cum a devenit Victor Gomoiu profesor în timp ce era elev în clasa a VII-a

Medicul mehedinţean Victor Gomoiu s-a născut la 18 aprilie 1882 la Vânju-Mare, judeţul Mehedinţi. A absolvit Şcoala primară în comuna natală, fiind premiant în fiecare an şcolar. În anul 1893 este primit la Liceul Traian din Turnu-Severin ca elev în clasa I-a şi, fiind sârguincios, a promovat fiecare an şcolar printre primii, fapt ce i-a atras simpatia profesorilor şi admiraţia colegilor.

În cursul clasei a VII-a de liceu (1899) s-au petrecut în viaţa elevului Gomoiu câteva fapte care se cuvin menţionate. În acel an au venit la liceu mai mulţi profesori noi printre care şi Conrad Richter, profesor de limba germană, doctor în litere şi filozofie de la Leipzig, şi care nu ştia mai de loc româneşte. Din această cauză, după prima lecţie de germană, profesorul Richter l-a chemat în cancelarie şi i-a cerut elevului Gomoiu să-i fie profesor de limba română. La jumătatea anului şcolar, la recomandarea Consiliului profesoral al Liceului Traian, elevul Gomoiu a trebuit să devină profesor cu adevărat, de limba latină, limba elină şi ştiinţele naturale, la liceul de fete unde se descompletase corpul profesoral. „Noi ştim cu toţii că eşti băiat bun şi de aceea te-am ales” a ţinut să remarce directorul Costescu şi în continuare i-a recomandat să fie cuminte, să se poarte frumos ca să nu înşele încrederea acordată şi să confirme prestigiul Liceului Traian al cărui elev continuă să fie.

Astfel că elevul Gomoiu din clasa a VII-a a Liceului Traian a devenit „profesor” suplinitor la liceul de fete la elevele din cursul superior al acestui liceu, unde s-a descurcat foarte bine, iar elevele sale au obţinut rezultate bune la examenele ţinute împreună cu elevii Liceului Traian în faţa comisiei speciale trimisă de Ministerul Instrucţiunii în anul 1900. Acest lucru a făcut să primească felicitările comisiei de examen şi ale profesorilor care au asistat la examen. Mai menţionăm că Victor Gomoiu a purtat steagul Liceului Traian, în calitatea sa de elev sergent, mergând în fruntea batalionului înarmat de elevi, alături de toţi elevii acestui liceu îmbrăcaţi în uniformă şi profesorii lor care au defilat în faţa familiei regale şi a autorităţilor,cu prilejul sărbătoririi zilei de 10 mai 1900.

La 15 septembrie 1900 Victor Gomoiu a devenit student în anul I al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, iar în iunie 1901 bilanţul primului an de studenţie era strălucit. Din cei peste 200 de studenţi din seria sa, în iunie, au promovat integral abia 11. În fruntea lor se situa Victor Gomoiu cu media “Prea bine”, care echivala cu nota 8. A început anul II cu dorinţa de a învăţa tot mai mult, să se afirme cât mai repede prin cunoştinţele sale. Într-adevăr, a încheiat anul universitar 1901-1902 (anul II de Facultate), situându-se pe primul loc, având singurul media generală foarte bine (echivalent cu media 9). După el au urmat aceiaşi colegi ca şi în anul I: I. G. Botez, D. Danielopolu, Gr. Georgescu şi C. Mihăilescu, care au promovat cu media “prea bine” (8), alţi câţiva cu “bine” (7) şi restul – destul de puţini – cu “binişor” (6). În octombrie 1902 a trecut concursul de externat în spitalele Eforiei, reuşind să se clasifice al doilea. A continuat să studieze cu perseverenţă şi a încheiat şi anul III tot cu calificativul “foarte bine”, promovând în anul IV al Facultăţii de medicină.

În octombrie 1904 s-a prezentat la examenul de internat la care, pentru 15 locuri vacante, erau 40 de candidaţi, reuşind şi de data aceasta să se clasifice al doilea. În ziua de 26 octombrie 1903 a ţinut prima conferinţă intitulată: “Arta şi ştiinţa medicală”, în cadrul Societăţii Studenţilor în Medicină, care i-a adus aprecieri unanime şi laude meritate. Pentru aceste motive şi pentru încă altele, studenţii îl recunosc, pe bună dreptate, ca pe unul din cei mai buni dintre ei şi în martie 1906 îl aleg vicepreşedinte, iar în aprilie 1907, preşedinte al Societăţii Studenţilor în Medicină. Cu prilejul împlinirii, în 1905, a 30 de ani de la înfiinţarea Societăţii Studenţilor în Medicină (1875-1905) s-a instituit un concurs pentru cea mai bună lucrare de istorie a societăţii, iar Ion Jianu a oferit un premiu de 100 de lei. Aşa a apărut lucrarea fundamentală a lui Victor Gomoiu “Istoricul Societăţii Studenţilor în Medicină” (premiată), vădind încă o dată calităţile de cercetător ale celui care avea să devină unul din cei mai de seamă animatori ai istoriei medicinei româneşti şi oferind – prin această lucrare – cel mai preţios omagiu adus societăţii în care îşi începuse ucenicia de conferenţiar şi pe care o va onora apoi cu titlul de preşedinte al ei.

La 21 martie 1909, deşi bolnav, Gomoiu şi-a susţinut lucrarea de doctorat, în faţa unui amfiteatru arhiplin, în frunte cu preşedintele tezei. Întreg juriul, în frunte cu preşedintele tezei, Thoma Ionescu, i-au adus numai elogii, pe care sala le sublinia prin aplauze prelungite. În 1910, anul în care i se înmâna medalia de aur a Facultăţii de Medicină, numele lui Victor Gomoiu se înscria printre laureaţii premiului Hillel. Premiul a fost obţinut pe baza lucrării monografice “Colesterina – rolul ei fiziologic în organismul animal”, subiect pus la concurs de Universitatea din Bucureşti. La 26 mai 1909 i s-a eliberat diploma de doctor în medicină şi chirurgie (nr. 1011) şi dreptul de liberă practică a medicinei. În primăvara anului 1912 a primit titlul de docent, iar la 31 ianuarie 1913 facultatea îl înştiinţează că este autorizat de Ministerul Instrucţiunii să predea cursul de Mică chirurgie.

Victor Gomoiu a fost o personalitate multilaterală, cu preocupări într-o multitudine de domenii. El a adus o contribuţie preţioasă în domeniul chirurgiei, în domeniul cercetărilor fundamentale şi în domeniul istoriei medicinii. Datorită spiritului său organizatoric a reuşit să realizeze unele instituţii spitaliceşti şi de cultură de foarte mare importanţă.

Pe Gomoiu l-a preocupat de tânăr problema organizării acţiunilor culturale în rândul sătenilor, acţiune în care s-a întâlnit cu poetul George Coşbuc, în anul 1906, când au înfiinţat împreună cercul poporanist, a fost unul din promotorii asociaţiei “Casa luminii” din Turnu-Severin, pe care a sprijinit-o materialiceşte şi unde a rostit numeroase cicluri de conferinţe, a fost membru al Societăţii “Ramuri” (Craiova, 1932), membru al “Ateneului român” (1943) şi profesor de medicină generală la Universitatea populară a Ateneului român (1944), membru de onoare al “Comitetului şcolar” al Liceului Traian din Turnu-Severin, liceu pe care l-a sprijinit permanent, membru de onoare al “Coloniilor şcolare” (1924) şi membru în “Comisia pentru protecţia mamei şi a copilului” (1926), membru în Comitetul de conducere al “Căminului Societăţii Studenţilor în Medicină”.

Prezenţa sa este consemnată, ca membru activ ori numai cu titlu onorific, în numeroase societăţi medicale române cum sunt: Societatea Studenţilor în Medicină, Societatea Ştiinţelor Medicale, Asociaţia generală a medicilor din România (sau Societatea anatomică, Societatea de urologie, ginecologie şi obstretică şi altele. O activitate prodigioasă a desfăşurat la Societatea de chirurgie, în cadrul căreia a fost primit în anul 1910 şi unde între anii 1914-1916 a funcţionat ca secretar general şi la Societatea de istoria medicinii,al cărei fondator a fost (1929) şi pe care a condus-o nemijlocit timp de 20 de ani. A fost vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe din România (1943).

Victor Gomoiu a mai obţinut premiul Dr. Zernoveanu pentru lucrarea “Învăţături noi în chirurgie” (1944), premiul Dr. Djuvara pentru activitatea de conferenţiar la Ateneul român (1945). Numele medicului Victor Gomoiu este înscris în cartea de onoare a multor societăţi ştiinţifice de peste hotare. Astfel, el a fost ales, în 1926, membru al Societăţii Franceze de Istoria Medicinii, în 1928, membru perpetuu al Academiei de Istoria Artei Sanitare, membru corespondent al Colegiului medicilor din Madrid (1929), membru al Societăţii de istoria farmaciei (1930), membru al Academiei de istoria ştiinţelor (1937), membru al Academiei din Halle (1938), membru al Societăţii greceşti de istoria medicinii (1932), membru al Societăţii regale de medicină din Anvers (1935), membru al Societăţii germane de istoria medicinii, a ştiinţelor şi tehnicii (1936), membru al Societăţii regale de medicină din Londra (1940).

În 1940 a fost ales preşedinte al Societăţii internaţionale de istoria medicinii. Victor Gomoiu s-a afirmat ca un reputat chirurg, reuşind să urce întreaga ierharhie spitalicească: extern, intern, medic stagiar, chirurg secundar şi chirurg primar. Timp de 40 de ani el s-a consacrat acestei specialităţi şi a realizat tehnici şi metode proprii, care-i poartă numele, a adus contribuiţii însemnate în domeniul chirurgiei plastice, al chirurgiei sistemului nervos periferic, al urologiei şi al traumatologiei.

În 1938,Victor Gomoiu a redactat studiul “Câteva consideraţiuni chirurgicale”, un adevărat testament chirurgical în care împărtăşeşte din experienţa sa. A purtat corespondenţă cu medici din aproape 50 de ţări, având ca obiect problemele ştiinţifice în legătură cu chirurgia şi istoria medicinii. Când s-a stins din viaţă, în casa sa din Bariera Vergului din Bucureşti, la 6 februarie 1960, personalităţi ştiinţifice de peste hotare au trimis scrisori de condoleanţe.

În semn de recunoştinţă liceul din Vânju-Mare a primit numele de Liceul “Dr. Victor Gomoiu”. De asemenea, Spitalul Clinic de Copii “Dr. Victor Gomoiu” este unul dintre cele mai vechi spitale pentru copii din România. A fost dat în folosinţă în anul 1927, director fiind numit la acea vreme prof. Victor Gomoiu. Organizat în perioada interbelică ca un spital care oferea servicii medicale populaţiei sărace, spitalul a început să ofere după cel de-al doilea Război Mondial, servicii strict pediatrice, devenind astăzi unul dintre cele mai importante spitale de copii din Bucureşti.
Victor Gomoiu a îndeplinit funcţia de Ministru al Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale în guvernul lui Ion Antonescu (4 septembrie 1940 – 14 septembrie 1940).
A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 20 decembrie 1938.

Viorel Sahagia