Cel mai mare savant mehedințean în viață: de 4 ori nominalizat la Premiul Nobel și o carieră de cercetare științifică impresionantă

Academicianul prof. univ. dr. Ioan Iovitz Popescu s-a născut la 1 octombrie 1932 în satul Burila Mare, județul Mehedinți și a fost elev eminent al Colegiului Național „Traian””, din Drobeta Turnu Severin, absolvent al Promoției 1951.  Ioan Iovitz Popescu, soția sa, doctor în Fizică, Denisa Georgeta Popescu, prof. C. B. Collins de la Universitatea din Texas, Dalas și B. W. Johnson au fost nominalizați de patru ori la PREMIUL NOBEL pentru Fizică (1981, 1995, 1996 și 1997), deoarece au făcut descoperirea experimentală de spectre multiphoton atomice.

Lucrarea lor se numește: „Excitation and Ionization of Atomic Cesium with a Tuning Dye Laser”, by Denisa Georgeta Popescu, C.B.Colins, B. W. Johnson și Ioan Iovitz Popescu, publicată în Revista de Fizică A, Vol 9,1182-1187 (primită la 16 aprilie 1973 și publicată în martie 1974).

Această descoperire a fost eclipsată în câteva luni de articolele concurente: D. Pritchard, J Apt și T.W.Ducas (primit pe 23 ianuarie 1974 și publicat în martie 1974) ș.a.

Dacă se compară datele de primire ale publicațiilor se observă că descoperirea celor doi soți Popescu și ale celorlalți doi colaboratori ai lor a precedat cu aproape un an pe a celorlalți concurenți.

Cu toate acestea au primit Premiul Nobel concurenții lor.

Ioan Iovitz Popescu a avut o carieră excepțională. În 1955, după absolvirea Facultății de Matematică și Fizică, a fost oprit de academicianul Eugen Bădărău la facultate ca cercetător. În 1961 a obținut titlul de Doctor în Fizică, iar între 1960-1972 a condus Laboratorul de Fizica Plasmei al Institutului de Fizică din București. În 1972 a devenit profesor universitar titular la Facultatea de Fizică a Universității din București.

Din 1972 până în 1977 a fost Decan al acestei Facultăți, iar începând cu anul 1977 a condus nou-înființatul Institut de Fizică și Tehnologie  al Aparatelor cu Radiații până în mai 1981 când a devenit Rector al Universității din București, pe care a condus-o până în octombrie 1989. În 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române după ce fusese membru corespondent al acesteia timp de 16 ani. A prezidat Secția de Științe Fizice a Academiei Române între 1990-1992.

A creat o teorie care presupune un Univers finit „umplut cu particule de masă extrem de mică (de circa 10 la puterea minus 69 kg), care călătoresc haotic cu viteza luminii” și „formate din astfel de particule numite etheroni”.

În ultimul timp, preocupările lui Ioan Iovitz Popescu s-au orientat asupra domeniului lingvisticii calitative care a devenit una dintre activitățile sale preferate de petrecere a timpului liber.

Ioan Iovitz Popescu a fost căsătorit cu Denisa-Georgeta Popescu din anul 1983 până la moartea ei, în 2003. Împreună au publicat 75 de lucrări științifice legate de spectroscopia laser și optogalvanică.

Ioan Iovitz Popescu a publicat  peste 200 de lucrări științifice în revistele de specialitate care au cumulat peste 3000 de citări. Experiența sa didactică și științifică se regăsește în cele 14 cărți publicate de-a lungul anilor. A supervizat  peste 40 de doctorate în fizică, formând numeroși experți cu o carieră științifică deosebită.

Este o somitate a fizicii românești și mondiale precum și a lingvisticii. A lucrat alături de personalități din întreaga lume nu doar din Europa, ci și din SUA, iar contribuția sa la dezvoltarea și lărgirea universului științific este recunoscută și apreciată la nivel mondial.

Prof. Viorel Sahagia