Valentin-Lucian Beloiu – “Miracolul in viata omului modern. O monografie sociologica a pelerinajului”

Într-o lume (de)sacralizată de angoasa consumismului ce crează tot mai multe paradoxuri existenţiale, cartea lui Valentin-Lucian Beloiu, vine să ne aducă în atenţie miracolul ca şansă a restaurării omului modern şi contemporan pe axa spiritualităţii. Sigur pe omeniul pe care îl aduce în prim-plan şi pe care îl controlează cu uşurinţa şi îngăduinţa  cercetătorului avizat, autorul într-o manieră academică îşi canalizează cercetarea pe terenul unui pelerinaj internaţional în parametrii spiritualităţii ortodoxe.

Trecut prin studii deopotrivă reale şi umane, format ca om de ştiinţă real şi psiholog prin dezvoltare intelectuală, Valentin-Lucian Beloiu ne împărtăşeşte experienţe ce ţin de zona sacrului, a imanenţei religioase, a miracolului într-o explorare admirabilă de cercetare. În felul acesta cititorul iese la capătul cărţii mult mai îmbogăţit cu cunoaşterea sensurilor religioase şi descifrarea miracolelor la interferenţa dintre aspiraţia miracolelor şi nevoia de absolut. De ce trebuie studiat pelerinajul în context contemporan? Răspunsul îl dă însuşi autorul: “pentru că Biserica prin resursele ei poate deveni o supapă de siguranţă a societăţii româneşti”, şi pentru că “pelerinajul este un tip de terapie colectivă, care are puterea de a vindeca atât la nivel uman, cât şi social”. (pag. 17).

Lucrarea lui Valentin-Lucian Beloiu este cu atât mai valoroasă cu cât ea se află la intersecţia istoriei, etnografiei, teologiei cu sociologia, o interdisciplinaritate bine pusă în evidenţă de elemente specific temei alese. Stratul de profunzime pe care îl explorează Valentin-Lucian Beloiu este cel al sacrului ce modelează mentalul şi comportamentul omului modern. “A fi sau a nu fi religios” rămâne totuşi o opţiune personală a fiecăreia dintre noi. Liantul pe care autorul a încercat să-l surprindă între miracol şi pelerinaj e credinţa, factorul care urneşte omul din loc sau “mută munţii” (Matei 17, 20).

Delimitările conceptuale aduse cărţii ne pun în faţa unei evidenţe teologice bine structurate de autor: spaţiul minunii este unul sacru, mântuirea este adevăratul motiv al căutării miracolului, călătoria spre locurile sacre revitalizează omul modern şi-l pune în faţa divinităţii. Prin asta pelerinajul modern reinstaurează religia “în diferite forme şi configuraţii” (cf. Samuel Heilman, pag. 36). Din periplul spiritual nu lipsesc mărturiile unor oameni ce au fost părtaşii sau martorii unor miracole destul de evidente. Cartea este îmbogăţită cu trimiteri generoase către surse edificatoare pentru a accentua ideea de monografie sociologică a pelerinajului contemporan. Cadrul ontologic al pelerinajului este susţinut şi întărit de repere biblice si patristice, ceea ce conferă cărţii un plus de valoare intrinsecă cercetării autorului, vizibil pasionat de fenomen.

De la călătoriile biblice la miracole cartea ne dezvăluie istoria unui “pelerinaj” în care personalităţile religioase ne atrag şi ne fascinează în acelaşi timp: Fecioara Maria şi sfinţii români. În mod deosebit apare în lucrare o privire asupra pelerinajului la mănăstirea Prislop, la mormântul devenit punct de reper spiritual, cel al părintelui Arsenie Boca. Un aspect destul de important e cel legat de reprezentările fenomenului social al pelerinajului. Valentin-Lucian Beloiu glisează frumos pe marginea spiritualităţii ortodoxe şi nu numai, trecând discret prin istoria religiilor până în prezent.

Monografia sociologică a pelerinajului propusă de autor este un studiu bine elaborat, cu metode de cercetare complexe şi determinate de contextul actual. De la Iaşi la Santiago de Compostela, de la Prislop la muntele Athos, din Bucureşti în Brazilia, sfinţi, icoane făcătoare de minuni, moaşte, oameni cu capacităţi spirituale neobişnuite omului de rând, toate constituie o impresionantă scenă umană în care ontological întâlneşte patologicul, umanul cu divinul, sacrul cu profanul. Toate sunt în “căutarea unor experienţe şi emoţii puternice” (pag.37) ce experimentează permanenta căutare a pelerinajelor.

Cartea ne pune la dispoziţie o serie de informaţii şi fotografii (din arhiva personală a autorului) necesare aprofundării studiului. Povestea din spatele lor este de fapt cartea de faţă. Studiul de caz ales de Valentin-Lucian Beloiu este cel al pelerinajului la Muntele Athos (Grecia). Pelerin printre pelerine autorul ne aduce în vedere într-o manieră riguros ştiinţifică aspecte ale miracolelor athonite, tipuri şi tipologii ale pelerinajului contemporan.

O idee care trebuie să reţină atenţia în lecturarea acestei cărţi este cea legată de faptul că, în pelerinaj, se întâlneşte omul simplu cu cel complex, bogatul şi săracul, învăţatul şi neînvăţatul, scepticul sau credinciosul. Toţi se întâlnesc pe “cărarea Împărăţiei” într-un singur pelerinaj, către acelaşi Destinatar. În ciuda credinţei că omul modern este incapabil de profunzimi religioase, în ciuda aserţiunilor care acreditează ideea că omul modern se află într-o criză totală a religiozităţii şi a desacralizării sinelui, autorul este de partea antropologilor, sociologilor şi teologilor că factorul decisiv al evoluţiei umane este cel religios.

Concluzia pe care autorul ne invită să o cunoaştem şi să o experimentăm este că, “pelerinajul este traducerea socială a miracolului” (pag. 220). O dată cu cartea lui Valentin-Lucian Beloiu abordarea pelerinajului contemporan din perspectivă sociologică îşi desăvârşeşte locul şi rostul în cercetarea academică românească. Impresia pe care lectura acestei cărţi o lasă cititorului este că, a fi nu e de ajuns, a crede e totul.

Cosmina Bolba