Petre_Sergescu1
Petre Sergescu s-a născut la Turnu-Severin la 5/7decembrie 1893 într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Constantin Sergescu, a fost medic veterinar, iar mama sa, Angela, născută Popescu, a fost bacalaureată. Petre Sergescu a avut încă doi fraţi şi o soră, dintre care unul a murit din fragedă copilărie, iar celălalt, Barbu Sergescu, a fost inginer petrolist, mort şi el prea timpuriu. Sora sa cea mai mică dintre copii a trăit la Galaţi. Şcoala primară a făcut-o în Turnu-Severin şi, deşi în clasa întâia şi-a pierdut un ochi, în urma unui joc cu bulgări de zăpadă, Petre Sergescu a fost un şcolar sârguincios.

A continuat cursurile la liceul “Traian” din aceeaşi localitate, fiind un elev eminent. La liceu, ca profesori de matematici, cărora le-a păstrat frumoase amintiri, i-a avut pe C. I. Coculescu, Petre Marinescu şi N. Muzicescu. În timpul liceului a fost şi corespondent la “Gazeta matematică” şi a participat la concursurile acesteia. De altfel, marele matematician Gheorghe Ţiţeica, profesor la Universitatea din Bucureşti, tot severinean de origine, l-a remarcat la aceste concursuri, unde Petre Sergescu a participat în fiecare an şcolar şi s-a situat printre elevii premiaţi. În timpul cât a fost licean mama sa îi citea lecţiile, deoarece acesta avea un singur ochi şi obosea având de citit la multe obiecte de învăţământ

În anul 1912, Petre Sergescu a absolvit liceul “Traian” din Turnu-Severin, obţinând două bacalaureate, de ştiinţă şi de latină. Începând cu anul 1912, Petre Sergescu a urmat Facultatea de matematici a Universităţii din Bucureşti, unde a avut ca profesori, printre alţii, pe Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompei, Alexandru Davidoglu, Traian Lalescu, Nicolae Coculescu şi David Emmanuel. În timp ce studia matematicile, Sergescu a urmat şi filozofia şi Conservatorul de muzică. În 1916 a obţinut astfel diploma de licenţiat în matematici, cea de licenţiat în filozofie şi cea de absolvent al Conservatorului de muzică. În timpul studenţiei sale, când s-a pus problema ieşirii României din neutralitate (1914-1916), Sergescu, ca preşedinte al centrului studenţesc Bucureşti, a fost unul dintre animatorii studenţimii pentru a lupta în vederea realizării unităţii politice a ţării, organizând în acest scop manifestaţii, întruniri şi congrese studenţeşti.

În perioada ocupaţiei germane (în timpul primului război mondial,1916-1918), Petre Sergescu a fost profesor de matematică la liceul “Traian” din Turnu-Severin. De aici a fost arestat de trupele germane, chiar din timpul unei ore de predare la clasă şi a fost închis împreună cu grupul de profesori ai liceului “Traian” format din: N. N. Herăscu, George Oprescu, I.Şt. Paulian, Alexandru Rezmeriţă, Vasile Vârcol, la Mânăstirea Tismana, pentru activitatea patriotică desfăşurată în teritoriile de sub stăpânirea lor. Dintre ei Petre Sergescu, George Oprescu, I.Şt.Paulian şi Alexandru Rezmeriţă au fost deportaţi în Bulgaria în lagărul Golemo-Konare, unde au stat până la sfârşitul războiului, când au revenit în patrie, după 18 luni de detenţie. În lagărul din Bulgaria, Sergescu a rămas demn şi inflexibil, refuzând să dezaprobe compatrioţii săi. Petre Sergescu avea tatăl bolnav, pe patul de moarte, şi, pentru a-l vedea, i s-a cerut să semneze o declaraţie în care să recunoască faptul că era plătit de propaganda rusă ca să fie de partea protestatarilor contra ocupanţilor germani. Cu tot riscul şi sacrificiul, Petre Sergescu a refuzat să semneze o astfel de declaraţie mincinoasă.

Întors în ţară, a revenit la Bucureşti, a obţinut o bursă şi a plecat în 1919 la Paris, unde a studiat în continuare matematicile, la Sorbona, trecându-şi din nou licenţa în matematici. În afara cursurilor de la Sorbona a urmărit în anul 1922, lecţie cu lecţie, cursurile de filozofia matematicii predate la College de France de P. Boutroux. Întors la Bucureşti, după un an de seminar pedagogic a trecut cu nota 10 examenul de capacitate pentru învăţământul secundar, specialitatea matematici, sub preşedenţia maiestrului său, profesorul Traian Lalescu, reuşind primul. Apoi a susţinut, la 28 noiembrie 1923, doctoratul în matematici, cu o teză având ca subiect “Sur les noyaux simetrisables”, în faţa unei comisii din care făceau parte foştii săi profesori: Gheorghe Ţiţeica şi Traian Lalescu, ca membri, iar ca preşedinte, David Emmanuel. După teză, Sergescu este numit în 1924 profesor suplinitor la Universitatea şi Politehnica din Bucureşti, iar la 1 octombrie 1926 trece profesor agregat de geometrie analitică la Universitatea din Cluj, iar în 1930 este numit profesor titular de geometrie analitică. Petre Sergescu a fost fondatorul revistei “Mathematica” din Cluj, în anul 1929, şi conducătorul ei, din 1929 până în 1948. “Mathematica” avea ca directori pe Ţiţeica şi Pompeiu, iar ca secretar pe Sergescu, care a fost sufletul revistei.

Sergescu a contribuit mult la organizarea primului Congres al matematicienilor români, ţinut la Cluj în 1929 şi a fost organizatorul în calitate de secretar general al celui de-al doilea Congres al matematicienilor români ţinut la Turnu-Severin, oraşul său natal, în anul 1932. De asemenea, a participat la cel de-al treilea Congres al matematicienilor români ,ţinut la Bucureşti în 1945. Sergescu a participat, ca matematician român, la multe congrese internaţionale sau naţionale de matematici sau de ştiinţe. De exemplu, în 1930, a participat la Congresul Asociaţiei franceze pentru înaintarea ştiinţelor, ţinut la Alger, iar cu această ocazie a rostit un discurs la şedinţa inaugurală şi a făcut o comunicare “Asupra modulului zerourilor derivatelor funcţiilor mărginite”. În 1931 a participat la al doilea Congres al matematicienilor polonezi, ţinut la Vîlna, unde a făcut comunicări ce au fost publicate o dată cu toate actele congresului. A fost ales chiar preşedinte de onoare al congresului. În 1932 a participat la Congresul internaţional al matematicienilor, ţinut la Zurich, iar în 1933 a participat la Congresul Asociaţiei franceze pentru înaintarea ştiinţelor, ţinut la Chambery. În anul 1934 a participat la cel de-al doilea Congres al matematicienilor din ţările slave, ţinut la Praga. În 1937 a fost ales preşedinte de onoare al Congresului al treilea al matematicienilor polonezi, ţinut la Varşovia. Menţionăm că a fost ales preşedinte al secţiei de istoria ştiinţelor, la Congresul internaţional de istoria ştiinţelor, ţinut la Varşovia, în 1933, şi preşedinte al celui de-al doilea Congres internaţional al recreaţiilor matematice, ţinut la Paris, în 1937.

În 1947, Sergescu a fost ales preşedinte al Academiei internaţionale de istorie a ştiinţelor (între anii 1937 şi 1940 fusese vicepreşedinte). Din 1950 şi până la moartea sa Sergescu a rămas secretarul perpetuu al Academiei interenaţionale de istorie a ştiinţelor, după ce şi-a depus mandatul de preşedinte al acesteia în 1950. Petre Sergescu a fost un talentat şi neobosit conferenţiar fie pentru matematicile pure, pe care le-a cunoscut în toate ramurile, fie pentru istoria matematicii române sau istoria matematicii universale, precum şi pentru istoria celorlalte ştiinţe pozitive sau cea a filozofiei ştiinţelor, fie, în sfârşit, un conferenţiar devotat ideii de ridicare culturală şi înălţare pe tărâm ştiinţific a marelui public.
Din acest ultim punct de vedere merită să fie amintite conferinţele, de pildă cele din 1933, de o mare limpezime, ţinute la Vălenii de Munte, la Universitatea populară Nicolae Iorga, Sergescu fiind un mare admirator al lui Nicolae Iorga, despre Istoria calculului numeric, Gândirea matematică, Schiţă din istoria ştiinţelor matematice sau despre Matematica la români. A ţinut numeroase conferinţe în diverse oraşe ale ţării, printre care Bucureşti, Cluj, Braşov, Turnu-Severin, Craiova, Galaţi etc. A ţinut numeroase conferinţe şi lecţii de matematică în multe universităţi din Europa: Poitiers, Sorbona, Clermont-Ferrand, Montpellier, Paris (Franţa), Bruxelles şi la Societatea de matematică belgiană, Varşovia şi Wilno (Polonia), Geneva, Lausanne, Neuchatel, Fribourg Zurich (Elveţia). Ultima sa conferinţă a avut loc la Paris, la 22 iulie1954, când a vorbit despre savanţi francezi în Olanda.

Niciun alt matematician român nu l-a întrecut din acest punct de vedere. Dintre învăţaţii noştri numai Nicolae Iorga l-a întrecut pe Sergescu, ca număr şi varietate tematică, dar cu subiecte de istorie culturală sau politică. Ca şi Ţiţeica, Pompeiu şi Vâlcovici, Sergescu a fost conferenţiarul matematician român cunoscut şi apreciat de lumea matematică mondială, în special de cea franceză. Pentru lucrările sale de matematici, de istoria matematicii şi de filozofie Matematică, Petre Sergescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, membru al Academiei Masaryk din Praga, membru corespondent al Societăţii regale de ştiinţe din Liege, membru la International Council of Scientific Unions, membru corespondent al Societăţii Scientiarum Varsoviensis, membru de onoare al Societăţii matematice belgiene, membru al Societăţii matematice polone. Din 1938 a fost membru corespondent al Academiei din Lima, iar din 1949, membru de onoare la Uniter, din Rio de Janeiro.

În 1952 a fost ales membru de onoare al Societăţii naturaliştilor din Luxemburg, precum şi membru corespondent al Societăţii germane de matematică, De asemenea, în acelaşi an a fost ales membru asociat al Comitetului belgian pentru istoria ştiinţelor şi membru al Societăţii Istorice şi Literare poloneze. A fost membru la Societe mathematique de France. De asemenea, Petre Sergescu a fost ales şi preşedinte al Uniunii internaţionale a ştiinţelor. Datorită preocupărilor sale de istoric al matematicii mondiale, Sergescu a fost ales redactor activ la cunoscuta revistă “Archives internationales d’histoire des Sciences” din Paris, conducând redactarea primelor volume din această revistă. Apoi, din 1947, a fost şi director la colecţia “Travaux sur l’histoire des mathematiques” din seria “Actualites”, tipărită la Paris.

De remarcat că în 1939 el a pregătit pentru pavilionul Franţei, la expoziţia mondială de la New-York, o monografie intitulată “Some important dates in the evolution of French mathematics” (Câteva date importante din evoluţia matematicilor franceze) şi nu un matematician francez. Pentru acest fapt savantul român Petre Sergescu a fost decorat cu titlul de cavaler al Legiunii de onoare Franceze. Petre Sergescu a fost şi rector al Politehnicii din Bucureşti între 1945-1946. A murit subit în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1954, la Paris şi a fost înmormântat în cimitirul oamenilor celebri, Montmorecy, unde soţia sa, Maria Kastersca, a construit un cavou şi i-a ridicat un monument pe care, în afară de numele lui Petre Sergescu şi datele care îl privesc, a scris: “j’ai ce que j’ai donne” (am ceea ce am dat). Petre Sergescu a avut o fire de artist, cânta bine la vioară şi avea o voce plăcută de tenor. La serbările “Gazetei matematice” şi chiar în societate, el şi Mihai Ghermănescu îi delectau pe auditori cu arii naţionale, serenade, romanţe sau bucăţi din opere.

Opera ştiinţifică a lui Petre Sergescu însumează un număr de 161 de cărţi şi articole pe care le-a publicat în “Mathematica”, “Comptes rendus des séances de l’Academie des Sciences de Paris”, “Buletinul Societăţii române de ştiinţe”, “Buletinul Politehnicii din Bucureşti” sau al celei din Timişoara, dări de seamă la diferite congrese etc. Prin întreaga operă a sa, variată şi ingenioasă, Petre Sergescu se înscrie printer matematicienii valoroşi ai şcolii române şi franceze (între 1946-1954 a activat ca matematician în Franţa). Colegiul Naţional “Traian” din Drobeta Turnu Severin, Universitatea din Cluj şi Politehnica din Bucureşti au avut şansa să numere în corpul profesoral pe un mare organizator şi entuziast, profesorul universitar şi matematicianul Petre Sergescu, strănepot al revoluţionarului Popa Şapcă.

Viorel Sahagia