Stefan Bodiu – primul istoric al Colegiului National „Traian”

Primul profesor de parte umanistă şi primul istoric al actualului Colegiu Naţional „Traian” a fost Ştefan Bodiu, un erudit dascăl, fost student al marelui critic literar, Titu Maiorescu.

Ştefan Bodiu, fiul lui Zenove Bodiu, econom, şi al mamei Irina, s-a născut în Mocod la 27 martie 1853 cum se află atestat în matricola „Botezaţilor” şi „Ultuiţilor” din parohia Mocod, pe anul 1852 – 1853, preotul Leon Vertic, notând, la sfârşitul anului 1853, că s-au născut 14 prunci în Mocod.

Şcoala primară a început-o în satul natal cum îşi descrie copilăria în nuvela autobiografică „Marius”, iar „în toamna anului 1863 intrasem şi eu pentru prima dată în şcoala din Năsăud, şi anume în clasa a doua primară …„ mărturisind, în continuare, în articolul publicat de Arhiva Someşană, că se simţea înstrăinat fiind despărţit de prietenii lui din sat şi mai ales de „incomparabila mea mamă”, drept pentru care „în fiecare „sâmbătă seara” o luam la goană şi ca un prâsnel nu mă opream până în Mocod”.

În Conspectul maturizanţilor de la gimnaziu 1871 – 1913, publicat de istoria şcolilor năsăudene de Virgil Şatropa şi doctor N. Drăganu, Năsăud 1913, Ştefan Bodiu este trecut că a dat examenul la data de 29 iunie 1874. Dar, spre deosebire de majoritatea absolvenţilor din Năsăud dar şi a celorlalte trei licee româneşti – Blaj, Braşov şi Beiuş care se îndreptau, mai ales, spre şcolile superioare din Austria – Viena, Graz – apoi spre Budapesta, iar din 1872 şi spre Cluj, Ştefan Bodiu s-a hotărât să plece la Bucureşti.

S-a înscris şi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie ale Universităţii din capitala României, între profesori avându-1 pe Titu Maiorescu. Acesta i-a recomandat, spre publicare, teza de licenţă, cu titlul Familia veche şi modernă – pe baza teoriei evoluţioniste. Studiu istorico – social, care a apărut la Turnu-Severin în 1892.

Ştefan Bodiu s-a stabilit la Turnu-Severin încă din 1883, deoarece din acest an el este cel dintâi profesor de „parte literară” la clasa întâi gimnazială, a nou-înfiinţatului gimnaziu devenit „Traian”, azi Colegiul Naţional „Traian”. Profesor de „parte ştiinţifică” şi director a fost M. N. Hergot. Iată ce scria Ştefan Bodiu în cartea sa Istoricul Liceului “Traian” : “Localul se stabileşte într-o fostă cârciumă din piaţa de fân, iar băncile de diferite soiuri şi mărimi, precum şi unele dulapuri se adună, parte de la desfiinţata şcoală normală, parte de la desfiinţata şcoala de meserii, parte de la desfiinţata societate arheologică… Dar dintre toate, lipsa cea mai covârşitoare era aceea a localului. Din fosta cârciumă, gimnaziul a fost mutat în localul primăriei şi apoi într-o altă casă particulară aşa de nepotrivită pentru scoală, încât oricum ai fi întocmit lucrul, trebuia să treci printr-o clasă ca să intri în altă clasă…”

Ştefan Bodiu a menţionat, în cartea sa, strădania directorului M. N. Hergot pentru a convinge conducerea judeţului şi a primăriei oraşului Severin de necesitatea unui local corespunzător pentru gimnaziul “Traian”. “La 1 Septembrie 1892 se inaugurează noua clădire şi gimnaziul se mută intr-însa… Schimbîndu-se situaţiunea într-atât mod aşa de favorabil, necesitatea deschiderii cursului superior se impunea. Şi într-adevăr că, după multe lupte, în toamna anului 1893 s-a deschis clasa a V-a, hotarându-se totodată transformarea liceului din real în clasic, ceea ce s-a şi făcut cu clasa I-a şi a II-a chiar de la 1 Septembrie, acelaşi an, urmând a se transforma şi celelalte clase treptat, în fiecare an câte una. De aci înainte liceul îşi urmează calea progresivă şi regulată până ajunge în situaţiunea de astăzi (e vorba de anul 1904)”.

Academicianul Şerban Cioculescu – fost elev al Liceului „Traian” – în articolul „Centenarul Liceului „Traian” din Drobeta Turnu Severin, publicat în Tribuna României – nr. 252 – l5 septembrie 1983, pagina 6, arată, printre altele: „… la 1 septembrie 1883 s-a inaugurat în Turnu-Severin clasa întâia a gimnaziului cu numele „Traian”, care aparţinuse fostei şcoli normale, desfiinţată cu un an înainte. Şcoala s-a deschis cu numai doi profesori: M. N. Hergot, de matematică, director, şi Ştefan Bodiu, la română. I-am avut şi eu dascăli, între anii 1914-1920. Cel dintâi preda cu blândeţe matematicile în cursul inferior şi la secţia modernă a celui superior, iar celălalt limba germană, altădată la pret, dar ajunsă rudă săracă, după războiul de întregire”, iar în altă parte: „Măreţul local în care mi-am petrecut cei mai frumoşi ani ai adolescenţei a fost clădit în 1892, după ce şcoala funcţionase în condiţii precare. După un an, gimnaziul s-a transformat în liceu, sub conducerea energică a profesorului de fizico-chimice, Theodor Costescu… Mai e nevoie să-1 prezint pe Theodor Costescu, după ce marele Caragiale (l-am numit pe Ion Luca!) l-a imortalizat pomenindu-l într-una din schiţele închinate dascălului Marius Chicoş Rostogan pe eroul zilei de sărbătoare naţională, când micii „dorobanţi” ai liceului, sub conducerea celui dintâi, au stârnit senzaţie în capitală”. (Este vorba de ziua de 10 mai 1900, când întregul colectiv de elevi şi profesori ai Liceului „Traian” a fost invitat să participe în Bucureşti cu prilejul sărbătorii zilei de 10 mai n.n.).

Profesorul Ştefan Bodiu a contribuit la organizarea gimnaziului şi apoi a Liceului „Traian”, transpunând experienţă şi forme cunoscute de el, ca fost elev al gimnaziului grăniceresc din Năsăud. Apariţia la Liceul „Traian” a „micilor dorobanţi”, credem că a fost influenţată de ceea ce fostul său profesor doctor Artemiu Publiu Alexi înfăptuise la gimnaziul din Năsăud, unde tradiţia militară era atunci încă vie.

Concomitent cu activitatea la catedră, ca profesor la Liceul „Traian”, Ştefan Bodiu a avut şi o bogată activitate publicistică. El are meritul de a fi înfiinţat la Turnu-Severin, în 1887, revista ştiinţifică şi literară „Viitorul”, din care a apărut un singur număr. Tot lui i se datorează apariţia la 24 martie 1888 a gazetei „Socialistul”.

În Istoria învăţământului din Oltenia, de Nicolae Andrei şi Gheorghe Părnuţă, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, la pagina 530 se arată că profesorul Ştefan Bodiu a publicat şi un manual de geografie. În primul număr al revistei „Lectura”, editat în noiembrie 1895, la Turnu-Severin, din iniţiativa unui grup de profesori ai Liceului „Traian”, cu pseudonimul „Marius”, Ştefan Bodiu a semnat articolul: „Mihai Eminescu”, primul studiu de amploare asupra operei poetului nepereche apărut într-o publicaţie mehedinţeană;

În „Lectura”, anul 1, numărul 3, din ianuarie 1896, el a scris pamfletul intitulat „Un fragment din Times” pe care l-a semnat tot cu pseudonimul „Marius”. Talentul literar al lui Ştefan Bodiu se reliefează în nuvela „Marius”, publicată în numerele 4, 5, 6 ale revistei „Lectura”.

În 1904, Ştefan Bodiu a tipărit Istoricul Liceului „Traian” din Turnu-Severin – 1883 – 1903, carte ce vibrează de dragoste pentru şcoală şi naţie, omagiază contribuţia hotărâtoare a lui Teodor Costescu, primul ei director, „expresie şi operă a voinţei” cum îl caracterizează Ştefan Bodiu…

Iată cum motivează în prefaţa cărţii iniţiativa de a scrie Istoricul Liceului „Traian”: „Două lucruri m-au îndemnat în această muncă atât de obositoare, îndelungată şi nerăsplătită. Primul este convingerea că numai pe această cale se poate aduna materialul necesar şi documentat pentru acela ce într-o zi va trebui să scrie istoria generală a şcolii româneşti şi al doilea motiv este împrejurarea că eu sunt singurul care am luat parte activă, neîntreruptă, la întreaga mişcare a acestei şcoli de la înfiinţarea ei şi până astăzi. Motivul al doilea, devenea deci, o obligaţie morală. Neavând nici un model, se înţelege că vor fi greşeli de formă; acestea vor fi recompensate prin exactitatea faptelor. Dacă această lucrare va putea stăvili o mişcare şi un îndemn ca să se facă acelaşi lucru şi în celelalte şcoli, voi fi destul de satisfăcut”.

Ca profesor, Ştefan Bodiu a promovat concepţii rar întâlnite în acele timpuri, cu privire la rostul şcolii şi a mijloacele de educare şi instruire ale elevilor. Iată un citat din Istoricul Liceului “Traian”, care confirmă cele afirmate mai sus: „Orice s-ar zice, tot şcoala trebuie să fie criteriul după care trebuie să se judece starea culturală a unui popor şi să i se fixeze locul între celelalte neamuri”… Liceul, care dispune de un material didactic mai complet, va avea elevi mai inteligenţi ca celelalte chiar cu un personal didactic de aceeaşi valoare Aceasta este o lege naturală şi foarte simplă că inteligenţa şi, în genere, fiinţa sufletească a unui elev se dezvoltă cu atât mai mult cu cât impresiile sunt mai variate şi sunt prinse prin mai multe organe”… nici un mijloc didactic nu poate egala excursiile, căci ce şcoală din lume poate înlocui natura cu varietatea-i nesfârşită de lucruri, ori pe un oraş cu nenumăratele sale obiecte de artă”.

În Şcoala Mehedinţiului, 1979, academicianul Alexandru Dima, în articolul, Din cronica Liceului „Traian” arată: „Unul din faurii spirituali ai şcolii a fost distinsul, blândul şi entuziastul dascăl de germană, Ştefan Bodiu, şi el ca şi DIMITRIE HORVAT, descălecat din Ardeal şi devotat cu totul gimnaziului şi liceului din Severin de la 1 septembrie 1883 când fusese numit profesor suplinitor „de parte literară” şi până în 1922, data morţii, adică aproape timp de patru decenii. Pensionat în 1919, acest „apostol” al învăţământului, cum se cade a i se spune, nu putu suporta despărţirea de şcoală şi se lăsă rechemat la catedră… Ştefan Bodiu a predat îndeosebi germana şi, după nevoi, filozofia, dreptul şi latina, ca un cărturar umanist ce era… Ne-a fost dascăl în ultimii ani în preajma morţii şi-i păstrăm amintirea blândeţei, toleranţei, uneori excesive, şi afecţiunii pentru copii. La înmormântarea lui de la sfârşitul lui februarie 1922 am asistat cu şcoala într-o seară posomorâtă şi ceţoasă de iarnă, ceremonia respectând parcă discreţia pe care o impusese omul şi dascălul în toată viaţa lui exemplară”.

În articolul „Un profesor pe nedrept uitat”, semnat de profesorul emerit Achim Costea, fost elev, profesor şi director al Liceului „Traian”, publicat în Şcoala Mehedinţului, din 1979, pag. 147 – 149, se arată că Ştefan Bodiu „a servit cu perseverenţă şi succes această ALMA MATER severineană (Liceul Traian”, n.n.) până când a decedat şi s-a lăsat vălul uitării peste viaţa sa… Ştefan Bodiu a fost o personalitate de seamă, cu vederi în privinţa rostului societăţii, care îl plasează peste contemporanii săi, el făcând cinste şcolii şi dăscălimii mehedinţene”.

Ca publicist Ştefan Bodiu a fost prezent cu articole şi în primele numere ale revistei DATINA, editată tot de un profesor al Liceului „Traian” – Mihail Guşiţă.

Numele lui Ştefan Bodiu va rămâne înscris la loc de cinste în istoria învăţământului şi a presei româneşti, în special în istoria Liceului „Traian”, ca părinte, alături de M. N. Hergot, al acestui vestit liceu din Mehedinţi şi din ţara noastră.

Viorel Sahagia