Severineanul care a refuzat să fie prim-ministrul României. Ce a făcut pentru oraşul său?

Judeţul Mehedinţi a avut mari personalităţi şi în politică. Au fost politicieni care au deţinut funcţii importante în statul român, oameni cu care municipiul Drobeta Turnu Severin şi judeţul Mehedinţi se mândresc. unul dintre aceştia a fost Richard Franassovici.

Richard Franassovici s-a născut în 1883 în Turnu-Severin. Provine dintr-o familie de sârbi din Banat, poate chiar aromâni, după unii, stabilită în oraşul de pe Dunăre după 1830. Cu toate că se împământeniseră bine aici, Richard Franassovici nu renunţă la cetăţenia austriacă. Absolvă Facultatea de Drept din Bucureşti şi un timp practică avocatura.

Intră în viaţa politică, optează pentru Partidul Naţional Liberal, devenind, pe parcurs, o personalitate de frunte a acestui partid. Are un rol important în politica internă şi externă a României în perioada de după primul război mondial, până în 1946. este apreciat de I.G. Duca. Apropiat de mehedinţeanul Petre Gârboviceanu, care conduce mai mulţi ani organizaţia Mehedinţi a PNL.

La 10 ianuarie 1926, cu prilejul congresului, Richard Franassovici devine preşedintele acestei organizaţii, pe care o conduce cu o mână fermă, asigurându-i, în câteva rânduri, succesul în alegeri. Deputat de Mehedinţi deţine, în perioada interbelică şi în timpul celui de-al doilea război mondial, importante funcţii. Subsecretar de stat la Interne (1923-1926 şi 1927-1928).

După moartea lui I.G. Duca – asasinat de către legionari – la începutul negocierilor pentru desemnarea urmaşului lui Duca, regele nu s-a oprit asupra lui Gh. Tătărăscu, ci asupra lui Richard Franassovici. Spre surprinderea monarhului, Franassovici a refuzat.

În „Memoriile” sale, Constantin Argetoianu spune că refuzul fruntaşului mehedinţean n-ar fi fost sincer, fiind determinat de reacţia promptă şi energică din partea PNL şi a altor cercuri politice.

În schimb, Pamfil Şeicaru zice că „Franassovici Richard a explicat regelui că nu putea primi deoarece găsea nepotrivit ca şeful guvernului să fie un om care primeşte cetăţenia română abia în 1906”. Şeful guvernului a devenit Gh. Tătărăscu, iar Franassovici a primit portofoliul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (1933-1937), iar în al doilea guvern Tătărăscu – care a pregătit alegerile din 20 septembrie 1937 – portofoliul Internelor (noiembrie – decembrie 1937).

Timp de câţiva ani este ambasador al României la Paris, Londra, Varşovia şi Berna. A îndeplinit misiuni diferite. Referindu-se la importanţa misiunii ce i s-a încredinţat lui Richard Franassovici pe când se afla la Berna, Gh. Tătărăscu – viceprim-ministru şi ministru de externe în guvernul doctor Petru Groza – preciza: „Înştinţarea către guvernul Uniunii Sovietice, referitoare la constituirea coaliţiei democratice a fost comunicată marelui nostru prieten, preşedintele Beneş Republicii Cehoslovacia aflat în exil la Londra, de către agentul de legătură Franassovici (aflat la Legaţia României din Berna). În ziua de 21 iulie 1944 Franassovici îmi comunică telefonic, prin Ministrul de Externe, că guvernul Uniunii Sovietice mi-a transmis, prin preşedintele Beneş, invitaţiunea de a veni la Moscova împreună cu delegaţii coaliţiei pentru a discuta condiţiile ieşirii din război a României şi ale armistiţiului. Această telegramă nu a fost niciodată remisă. Nenorocitul care conduce în acest moment Ministerul Afacerilor Străine (Mihai Antonescu) lăsând probabil la adeziunea consilierilor săi care erau în directe legături cu Iuliu Maniu, a crezut cî nu e bine să-mi comunice textul acelei telegrame pe care Franassovici avusese imprudenţa să i-o adreseze pentru a-mi fi înmânată”.

Se cuvine menţionat că Richard Franassovici a fost un timp director al ziarului „L’independance Române”, iar în 1920 membru în delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris.

Pe când se afla la Londra, împreună cu Comitetul englez pentru ajutorarea copiilor din Moldova – prezidat de lordul Strabolgi – organizează un concert de binefacere, la care participă personalităţi ale vieţii politice britanice.

Indiferent ce funcţii a deţinut şi unde s-a aflat, Richard Franassovici a fost mereu legat de locuitorii Severinului din rândul cărora a pornit pe drumul ascensiunii sale politice.

Aflând că oraşul Turnu-Severin a fost bombardat la 2 mai 1944, Franassovici trimite lui Basil Ştefănescu o telegramă în care spune: „Te rog să explici cetăţenilor şi prietenilor noştri că iau parte cu vie durere la nenorocirea care a lovit oraşul nostru. Asigură-i pe toţi din parte-mi de încrederea pe care o păstrez, cu toate împotrivirile, pentru viitorul Severinului, cum şi de hotărârea mea neclintită că, odată războiul terminat, să unim eforturile noastre comune pentru a ridica oraşul şi a-l face mai frumos şi mai înfloritor ca niciodată”.

În 1946, revenit în oraşul natal, donează primăriei Turnu-Severin suma de 50 de milioane lei pentru refacerea uzinei de apă şi energie electrică după bombardament.

Prin serviciile pe care le-a adus ţării, în toate funcţiile pe care le-a deţinut, Richard Franassovici rămâne un fiu de seamă al Mehedinţiului, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi politicieni pe care i-a dat acest judeţ. Richard Franassovici a încetat din viaţă în 1964, la Londra.

Valentin Cernea