Savantul severinean care a absolvit concomitent matematicile, filozofia şi Conservatorul de muzică. A fost membru al 14 Academii

S-au scris multe articole despre savantul matematician Petre Sergescu, fost elev şi profesor al Liceului „Traian” din Drobeta Turnu Severin. Dar mai sunt multe de spus despre acest mare matematician român.

Petre Sergescu s-a născut la 5 decembrie 1893 la Turnu-Severin. Aici şi-a făcut şcoala primară şi liceul (Şcoala primară nr. I şi respectiv Liceul „Traian”). A urmat matematicile la Facultatea de matematici a Universităţii din Bucureşti (1912-1916). În timp ce studia matematicile, Sergescu a urmat şi filozofia şi Conservatorul de muzică.

În 1916 a obţinut diplomele de: licenţiat în matematici, cea de licenţiat în filozofie şi cea de absolvent al Conservatorului de muzică.

Petre Sergescu a devenit un matematician şi om de ştiinţă de valoare internaţională. El va rămane în matematica românească prin contribuţia de matematică pură privind algebra şi teoria funcţiilor. Dar ceea ce îl va caracteriza în special va fi faptul că el a fost un iniţiator la noi în cercetările de istorie a matematicii, naţionale sau internaţionale. După ce a scris o seria de articole de istoriografie matematică românească a alcătuit o lucrare de sinteză, mai dezvoltată, intitulată Gândirea matematică. Această lucrare este de fapt un studiu de filozofie matematică rezultat de pe urma preocupărilor sale de licenţiat în filozofie. Lucrarea are şapte capitole intitulate: evoluţia gândirii matematice, creaţia matematică, făpturile matematice, metodele gândirii matematice, domeniul matematicii, matematica şi ştiinţa, matematica şi viaţa.

Autorul a urmărit, în această lucrare, evoluţia gândirii matematice din antichitate până în timpul Renaşterii (renaşterea ştiinţifică), apoi, în continuare, de la noua epocă de aur a matematicii (începând cu anul 1800) până în primele decenii ale secolului al XX –lea. El a arătat că ştiinţa greacă antică are un caracter contemplativ, static; acest caracter contemplativ a fost păstrat până la Renaştere. Renaşterea a adus în matematici o concepţie nouă asupra mărimilor şi o schimbare din punctul de vedere  al metodelor (Discours de la Méthode a lui Descartes).

În timpul Renaşterii, matematica are caracter constructiv. După anul 1800, în noua epocă de aur a matematicii, în evoluţia gândirii matematice se observă – spune Sergescu – două trăsături caracteristice: a): o specializare a cercetărilor b): un examen critic al noţiunilor matematice şi al rezultatelor obţinute anterior.

Lucrările lui Sergescu privind istoria matematicii mondiale pot fi grupate în patru categorii: 1) lucrări în care studiază etapele gândirii ştiinţifice medievale; 2) matematicienii secolului al XVII –lea; 3) matematica în timpul revoluţiei franceze; 4) încotro tind să se dezvolte matematicile actuale. Sergescu considera că gândirii ştiinţifice medievale trebuie să i se dea o mai mare atenţie pentru înţelegerea dezvoltării ulterioare a ştiinţei. Evul mediu a distrus la început unitatea ştiinţei greceşti, dar ulterior a dezvoltat, pe de o parte, metodele deductive ale gândirii ştiinţifice, iar, pe de altă parte, prin şcoala italiană a examinat faptele ştiinţifice fără dezvoltări de raţionamente.

O primă lucrare interesantă a lui Sergescu privind istoriografia matematică franceză este „Știinţele matematice în Franţa”, tipărită în colecţia „Tableau du XX – eme siecle”, lucrare ce a fost prezentată elogios la Academia de Ştiinţe din Paris, printr-un raport a lui Emile Borel. Acesta, în „Comptes rendus des seances de l’Academie des Sciences de Paris”, în decembrie 1933, caracterizează astfel lucrarea: „…o carte unică, ce poate fi luată drept model, pentru expunerile de acest gen”. La fel în revista italiană „Archeion”, cunoscutul istoriograf al matematicilor Gino Loria a făcut un splendid elogiu lui Sergescu, pentru această lucrare.

Sergescu a colaborat cu Georges Bouligand, Turpain etc. , la volumul „Evoluţia Ştiinţelor Fizice şi Matematice”, scriind în întregime capitolul despre matematica franceză în sec. al XIX – lea. Acest capitol a fost des citat de specialiştii în istoria matematicii.

În lucrarea „La vie contemporaine des mathematiques”, în „Revue de l,Universite de Bruxelles”, nr.2, decembrie 1936 – ianuarie 1937, p. 110-133, Sergescu a făcut o expunere generală în totul analoagă cu cea de detaliu făcută pentru matematica franceză.

Sergescu s-a ocupat şi de istoria matematicii în România. În lucrarea sa “La developpement des sciences mathematiques en Roumanie”, 64 pagini, in “La vie scientifique en Roumanie”, I., “Sciences pures”, Bucureşti, 1937. (Dezvoltarea ştiinţelor matematice în România), tipărită în limba franceză la Bucureşti, se poate vedea evoluţia acestei ştiinţe la noi în ţară, prezentată cu pasiune şi cu o profundă înţelegere pentru eforturile poporului roman în acest domeniu.

Trebuie să menţionăm că, atunci când s-a organizat expoziţia mondială de la New York, în 1939, cel care a pregătit pentru pavilionul Franţei o monografie intitulată “Some important dates in the evolution of French mathematics”, 8 pag., New York, Worlds Fair, French participation, Paris,1939, (Câteva date importante din evoluţia matematicilor franceze), nu a fost un matematician francez, ci Petre Sergescu. Pentru această lucrare, savantul roman Petre Sergescu a fost numit cavaler al “Legiunii de onoare” franceze.

În anul 1940, PetreSergescu a elaborat alt memoriu, intitulat “Mathematiciens francais du temps de la revolution francaise”, 48 pag., în “Analele Academiei Române”, memoriile secţiunii ştiinţifice, seria III, tomul XVI, memoriul 11, Bucureşti,1940, în care  precizează că în timpul Revoluţiei Franceze a început un proces de democratizare a ştiinţei. Până în această epocă, în ştiinţă existau păstrate unele moravuri de castă, ale nobilimii, însă în timpul revoluţiei şi după revoluţie instituţiile ştiinţifice au luat o mai puternică legătură cu viaţa şi a început procesul de specializare. Activitatea ştiinţifică se deplasează de la academii la şcolile superioare special nou înfiinţate şi mai ales la Şcoala normal superioară şi la Şcoala politehnică, ultima creată la insistenţa lui Gaşpard Monge.

Studiind colecţia “Journal des savants”, Sergescu a strâns date pentru scrierea unor lucrări ca de exemplu: Les mathematiques dans le “Journal des savants”, în “Osiris”, I, Bruges, ianuarie 1936; Dernieres batailles pour le triomphe du calcul infinitesimal, în “Sphinx”, anul 8, nr.8, august 1938; Un episod din bătălia pentru triumful cacului diferenţial. Polemica Rolle-Saurin, 1702-1705, studiu, 17 pagini, Bucureşti,1942; şi Sur l,identite des auteurs de quelques articles de mathematiques inseres dans le “Journal des Savants”, (1684-1703 )în “Analele Academiei Române”, Memoriile secţiei ştiinţifice, seria III, tom XVII.

Aceste lucrări cuprind fapte necunoscute anterior istoriografilor matematicii. De exemplu, în memoriul intitulat Asupra identităţii autorilor câtorva articole de matematici tipărite în Journal des Savants (ultima menţionată mai sus), Sergescu arată care sunt autorii anonimi din acest jurnal al învăţaţilor, între anul 1665 (data apariţiei jurnalului) şi 1701. Precizează documentat că unii dintre autorii articolelor sunt matematicieni ca Leibniz, Rolle, etc.

În memoriul intitulat “Un episod din bătălia pentru triumful calculului diferenţial”, Sergescu descrie palpitant polemica Rolle-Saurin dintre 1702-1705 privind natura şi utilitatea acestui calcul. Rolle era partizanul calculului algebric şi nu voia să audă de calculul diferenţial, pe când Saurin, ca mulţi alţii, era partizan al calculului infinitesimal. În final au învins, cum era şi firesc, partizanii calculului infinitesimal, descoperit de Newton şi Leibniz şi perfecţionat în secolele care au urmat.

În 1951 Sergescu a publicat  lucrarea intitulată Coup d,oeil sur les origines de la science exacte moderne, Editura Sedes, Place de la Sorbonne, Collection “Esprit et Methode”, 205 pag. (Privire asupra originii ştiinţei exacte moderne), care ajută pe cititori să se edifice asupra orientării şi evoluţiei ştiinţei moderne. Pornind de la moştenirea lăsată de lumea antică şi arabă, Sergescu tratează despre problema infinitului (mare şi mic) şi cea a sistemului lumii. Arată cum s-au abandonat teoriile lui Aristotel, subliniază aportul lui Galilei, atitudinile modernizatoare ale lui Descartes şi Pascal şi după ce precizează aportul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, încheie cu sistematizările ştiinţei moderne şi concluziile ce se pot desprinde.

Faptul că ştiinţa exactă modernă s-a acumulat ca un tot sistematizat s-a datorat existenţei a trei probleme fundamentale, mereu aprofundate: problema infinitului, cea a mişcării şi cea privind sistemul lumii. Sergescu lămureşte faptul că, infinitul mare existând alături de infinitul mic, Aristotel a greşit cînd a acceptat numai pe cel mic, excluzându-l pe cel mare. Aristotel n-a sesizat existenţa celor două infinite; ambele sunt sau de acceptat, sau de respins.

Petre Sergescu a fost considerat un erudit în lumea matematică mondială, motiv pentru care universităţile americane, când trimiteau matematicieni tineri pentru a se specializa la Paris, le recomandau să treacă în primul rând pe la Sergescu, spre a-i cere sfaturi asupra cursurilor ce trebuie să fie urmărite în vederea atingerii scopului propus.

Liceul “Traian” din Drobeta Turnu Severin, Universitatea din Cluj şi Politehnica din Bucureşti au avut şansa fiecare să aibă în corpul profesoral pe un mare matematician şi profesor universitar, foarte bun organizator şi entuziast, Petre Sergescu, strănepot al lui Popa Şapcă.

La Liceul “Traian” a ajuns profesor după absolvirea Facultăţii de matematică a Universităţii din Bucureşti, mai précis după absolvirea celor trei Facultăţi: de matematică, de filozofie şi a Conservatorului de muzică, toate din Bucureşti, urmate simultan, în anul 1916.

În declaraţia dată de Petre Sergescu în decembrie 1918 menţiona că în 20 martie 1917 a fost arestat în clasă, la Liceul “Traian”, unde îşi făcea lecţiile şi înternat de germani “în regim cellular”. “După 7 luni petrecute în închisori în România ocupată (…),am fost transportat în Bulgaria, la 20 septembrie 1917. Acolo am avut de îndurat cele mai neauzite maltratări în lagărul de pedeapsă al întregii Bulgarii: la Golemo-Konare. Repatriat la 7 iunie 1918, am fost menţinut arestat la Şcoala de Poduri din Bucureşti până la 20 iunie 1918. Motivul internării, conform deciziei poliţiei germane: sentimente contra Puterilor Centrale. În urma pronunţării acestei decizii am fost expediat în Bulgaria, fără a fi fost judecat de vreun tribunal militar german”.

În 1924 a fost numit profesor suplinitor la Universitatea şi Politehnica din Bucureşti, iar la 1 octombrie 1926 trece profesor agregat de geometrie analitică la Universitatea din Cluj şi  în 1930 a devenit profesor titular. În 1929, Sergescu a fondat revista “Mathematica” din Cluj şi a condus-o până în 1948, care s-a bucurat atât de de contribuţia matematicienilor români, având ca directori pe Ţiţeica şi Pompeiu, iar ca secretar general pe Sergescu, cât şi a celor străini.

În 1929 a fost organizatorul primului Congres al matematicienilor români, care s-a desfăşurat la Cluj, şi al celui de-al doilea Congres al matematicienilor, în calitate de secretar general, la Turnu-Severin, oraşul său natal, în anul 1932. Aici au participat matematicienii străini: A. Errera, B. Hostinski, Paul Montel, Arnaud Denjoy, W. Sierpinski şi J. Karamata. De asemenea, Sergescu a participat la cel de-al treilea Congres al matematicienilor români, ţinut la Bucureşti în 1945.

Sergescu a participat, ca matematician roman, la multe congrese internaţionale sau naţionale de matematici sau de ştiinţe. Cităm câteva: în 1930 la Congresul Asociaţiei franceze pentru înaintarea ştiinţelor, ţinut la Alger, iar cu această ocazie a rostit un discurs la şedinţa inaugurală şi a prezentat o comunicare ştiinţifică.

În 1931 a participat la al doilea Congres al matematicienilor polonezi, ţinut la Vilna, unde a ţinut comunicări şi a fost ales chiar preşedinte de onoare al congresului. La acest Congres, Sergescu a vorbit corect şi curgător în limba polonă (soţia sa ,Maria Sergescu, născută  Kasterska, fiind poloneză), fapt care a contribuit la strângerea relaţiilor cu matematicienii polonezi, la intensificarea schimbului de matematicieni, polonezii conferenţiind la Cluj, iar românii la Varşovia, Cracovia sau Vilna.

În 1932 a participat la Congresul international al matematicienilor, ţinut la Zurich, iar în 1933 la Congresul Asociaţiei franceze pentru înaintarea ştiinţelor, ţinut la Chambery. În 1934 a participat la cel de-al doilea Congres al matematicienilor din ţările slave, ţinut la Praga. În 1937 a fost ales preşedinte de onoare al Congresului al treilea al matematicienilor polonezi, ţinut la Varşovia. La Congresul international de istoria ştiinţelor, ţinut la Varşovia, în 1933, a fost ales preşedinte al secţiei de istoria ştiinţelor şi, în 1937, preşedinte al celui de-al doilea Congres international al recreaţiilor matematice, ţinut la Paris.

La al V-lea Congres international al Academiei internaţionale de istorie a ştiinţelor, ţinut la Lausanne în anul 1947, Sergescu a fost ales preşedinte al acestei Academii internaţionale (între anii 1937 şi 1940 fusese vicepreşedinte).

În  1949, la Congresul de filozofie a ştiinţelor, ţinut la Paris, Sergescu a fost ales preşedinte al secţiei de istorie a ştiinţelor. Din 1950, după demisia sa din postul de preşedinte al Academiei internaţionale de istorie a ştiinţelor, a rămas până la moartea sa (în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1954), secretarul perpetuu al acestei Academii.

Petre Sergescu a fost ales membru al 14 Academii şi Societăţi ştiinţifice internaţionale şi Preşedinte al Uniunii internaţionale de istorie a ştiinţelor.

După decesul lui Sergescu, timp de 6 luni, sicriul lui a stat în cripta unei biserici pariziene, după care a fost dus la cimitirul oamenlor celebri, Montmorency, unde soţia sa, Maria Kasterska, a pus să se construiască un cavou şi i-a ridicat un monument pe care,în afară de numele lui Sergescu şi datele care-l privesc,a scris: “J,ai ce que j,ai donne” (am ceea ce am dat).

Petre Sergescu a fost şi deputat de Sălaj, între anii 1931-1932.

Viorel Sahagia