Iulian Predescu s-a născut la 25 mai 1894 în localitatea Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi. A fost fiul preotului Ion Predescu, care, timp de 60 de ani, a păstorit în zona Baia de Aramă. Prin stăruinţele sale s-a ridicat biserica din Tarniţa, unde un tablou îl reprezintă pe el şi soţia sa. Preotul Ion Predescu a fost iniţiatorul construirii Spitalului din Baia de Aramă.
Mama sa, Maria, născută Păunescu, se trăgea din familia Hârgot – cu urme adânci în istoria acestor locuri. Iulian Predescu a făcut şcoala primară în localitatea natală, apoi a urmat Liceul Seminarului din Bucureşti, unde l-a avut avut ca director pe profesorul universitar de filosofie Coco Dumitrescu – rectorul Universităţii.
A colaborat cu versuri la revista liceului. În 1913 se înscrie la Facultatea de Drept, dar declanşarea războiului îl obligă să întrerupă studiile. Refugiat în Moldova urmează o şcoală de ofiţeri. După înceierea războiului absolvă facultatea şi este repartizat ajutor de judecător în Hurezanii de Sus – judeţul Gorj. În 1925, pe când era procuror la Timişoara, demisionează şi intră în magistratură.
Atât el, cât şi Marius Vorvoreanu, se bucura de aprecierea lui I.G. Duca, cel care vede în ei nişte tineri politicieni de viitor. A optat pentru Partidul Naţional Liberal. A colaborat îndeaproape cu Petre Gârboviceanu şi Richard Franassovici, cu care conduce, mulţi ani, organizaţia PNL Mehedinţi. O perioadă de timp a deţinut funcţia de secretar general al organizaţiei judeţene şi pe cea de preşedinte după asasinarea lui Marius Vorvoreanu.
A devenit deputat de Mehedinţi din partea acestui partid şi între 1933-1937 prefect al judeţului.
Legat de oamenii şi locurile străbune a conceput un vast program edilitar pe cuprinsul Mehedinţiului, fără a uita însă locul naşterii – Baia de Aramă. Aici s-au construit, prin grija sa, un abator, baia comunală, un teren de sport, s-a mărit construcţia spitalului care a fost înzestrat cu lumină electrică, s-au asfaltat străzi, au fost amenajate drumurile spre Tarniţa, Valea Găinii, Ponoarele şi Gărdăneasa. Arestat politic în 1952 trăieşte calvarul închisorilor de la Gherla şi Văcăreşti, de unde este dus într-un lagăr de muncă din orezăriile Mânăstirii Spanţov. Eliberat în 1955.
Iulian Predescu a fost un prodigios publicist, dar, în aceeaşi măsură, un interesant prozator şi poet. A făcut parte dintre scriitorii mehedinţeni tradiţionalişti afirmaţi în perioada interbelică. A fost colaborator de prestigiu la revista „Datina”, fondată în 1920 de Mihail Guşiţă şi editată de Societatea Culturală „Mihai Eminescu” din Turnu Severin.
În 1928, împreună cu Constantin D. Ionescu, Mihail Guşiţă şi Marius Vorvoreanu, editează în Turnu-Severin publicaţia „Datina Mehedinţilor”.
În 1938, în editura „Datina” îi apare volumul de proză scurtă „Piatra de hotar”. Publică şi trei fragmente din viitorul roman „Taina cărţilor”, rămas neterminat.
În 2000, creaţia sa – proză, versuri, publicistică, discursuri – este reunită în cuprinzătoarea antologie „Taina cărţilor” (alcătuită şi îngrijită de Virgiliu Tătaru şi Marilise Rădulescu-Zoner).
Prozator, poet, publicist şi om politic, Iulian Predescu rămâne una din personalităţile interesante ale Mehedinţiului din perioada interbelică.
A încetat din viaţă la 18 martie 1977, în Bucureşti.
Valentin Cernea
