Medicul mehedinţean Victor Gomoiu s-a născut la 18 aprilie 1882 la Vânju-Mare, judeţul Mehedinţi. Victor Gomoiu a fost primul din cei patru copii ai lui Gheorghe şi Anei Gomoiu. A urmat apoi al doilea băiat, Pandelie ,o fată, Zenovia, şi al patrulea copil, băiat, Ianuarie. Deşi tatăl său era preot, întreaga familie Gomoiu ducea o viaţă mai mult decât modestă. Averea părintească – nota Victor Gomoiu – se compunea dintr-un pogon de pământ arabil, ¼ pogon de vie, casa, o vacă şi un căluţ. Pe atunci preoţii nu aveau salarii, iar din cauza mândriei sale, tata se folosea foarte puţin de obişnuitele venituri preoţeşti, pe care le considera ca cerşeală sau pomană. De aceea, fiind atât de săraci, ei munceau pământul, pe care îl închiriau de la arendaş cu dijmă amară. A absolvit şcoala primară în comuna natală (pe atunci Vânju-Mare avea rangul de comună, n.n.) fiind premiant în fiecare an şcolar.
În 1892 este dus la Liceul “Traian” din Turnu-Severin posesor al unui certificat de absolvire care-i atesta “purtarea–foarte bună, sârguinţa–distinsă, atenţiunea–neclintită, priceperea–pătrunzătoare”.
Dar elevul cu sârguinţa distinsă şi priceperea pătrunzătoare era aşa de firav încât directorul Theodor Costescu i-a recomandat părintelui amânarea cu un an a înscrierii copilului la liceu, fapt acceptat de părinţi, cu atât mai mult cu cât acesta se îmbolnăvise de dizenterie.
În anul 1893 este primit la acelaşi liceu ca elev în clasa I-a, întrerupând astfel activitatea efectivă la muncile agricole ale câmpului. Sârguincios, firavul elev s-a străduit şi a promovat fiecare an şcolar printre primii, fapt ce i-a atras simpatia profesorilor şi admiraţia colegilor. În cursul clasei a VII-a de liceu (1899) s-au petrecut în viaţa elevului Gomoiu câteva fapte care se cuvin menţionate. În acel an au venit la liceu mai mulţi profesori noi printre care şi Conrad Richter, profesor de limba germană, doctor în litere şi filozofie de la Leipzig şi care nu ştia mai de loc româneşte. Din această cauză, după prima lecţie de germană, profesorul Richter l-a chemat în cancelarie şi i-a cerut elevului Gomoiu să-i fie profesor de limba română. După câteva zile, profesorul Theodor Costescu, directorul liceului, l-a chemat în bibliotecă şi l-a instalat pur şi simplu bibliotecar (fără salariu), predându-i condica de evidenţă, cu recomandarea să nu împrumute cărţi acasă decât elevilor cu note bune. Avea deci biroul lui şi putinţa de a citi orice carte din biblioteca şcolii. Fiind premiant, directorul i-a mai dat şi o serie de atribuţii privind supravegherea elevilor şi informarea sistematică a părinţilor, prin cărţi poştale, despre conduita necorespunzătoare sau notele nesatisfăcătoare pe care le obţineau unii elevi.
La jumătatea anului şcolar, la recomandarea Consiliului profesoral al Liceului “Traian”, elevul Gomoiu a trebuit să devină profesor cu adevărat, de limba latină, limba elină şi ştiinţele naturale, la liceul de fete unde se descompletase corpul profesoral. „Noi ştim cu toţii că eşti băiat bun şi de aceea te-am ales”, a ţinut să remarce directorul Costescu şi în continuare i-a recomandat să fie cuminte, să se poarte frumos, ca să nu înşele încrederea acordată şi să confirme prestigiul Liceului “Traian” al cărui elev continuă să fie. Profesorul de germană Conrad Richter l-a felicitat spunându-i: “Ich gratuliere Ihnen, Herr Gomoiu, Sie sind ja, ein ausgezeichneter Professor”. (“Te felicit, domnule Gomoiu, eşti deja un profesor excelent). De asemenea l-au felicitat şi încurajat toţi profesorii liceului, iar profesorul Bodiu, sub ochii căruia crescuse, de la clasa I-a de liceu, avându-l rând pe rând, profesor de română, de latină şi de germană l-a îmbrăţişat spunându-i: “Lasă, dragă Gomoiule, că n-o să fie nimic; o să fim tot împreună; vino mâine la ora 13 la Consiliul profesoral de la liceul de fete şi te voi prezenta eu tuturor”. Directoare a liceului de fete era domnişoara Julia Franzis, doctor în filozofie, poreclită domnişoara “Frau Iuli”. Aşa cum i-a promis profesorul Ștefan Bodiu, care avea ore şi la liceul de fete, s-a adresat directoarei spunând: “Domnişoară Directoare, îmi daţi voie să vă prezint pe noul nostru coleg, dl. Gomoiu”.
Astfel că elevul Gomoiu din clasa a VII-a a Liceului “Traian” a devenit „profesor” suplinitor la liceul de fete la elevele din cursul superior al acestui liceu, unde s-a descurcat foarte bine, iar elevele sale au obţinut rezultate bune la examenele ţinute împreună cu elevii Liceului “Traian” în faţa comisiei speciale trimisă de Ministerul Instrucţiunii în anul 1900. Acest lucru a făcut să primească felicitările comisiei de examen şi ale profesorilor care au asistat la examen.
Mai menţionăm că Victor Gomoiu a purtat steagul Liceului “Traian”, în calitatea sa de elev sergent, mergând în fruntea batalionului înarmat de elevi, alături de toţi elevii acestui liceu îmbrăcaţi în uniformă şi profesorii lor, care au defilat în faţa familiei regale şi a autorităţilor, cu prilejul sărbătoririi zilei de 10 mai 1900. La 15 septembrie 1900, Victor Gomoiu a devenit student în anul I al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, iar în iunie 1901 bilanţul primului an de studenţie era strălucit. Din cei peste 200 de studenţi din seria sa, în iunie, au promovat integral abia 11. În fruntea lor se situa Victor Gomoiu cu media “Prea bine”, care echivala cu nota 8. A început anul II cu dorinţa de a învăţa tot mai mult, să se afirme cât mai repede prin cunoştinţele sale. Într-adevăr, a încheiat anul universitar 1901-1902 (anul II de Facultate), situându-se pe primul loc, având singurul media generală foarte bine (echivalent cu media 9).
În octombrie 1902 a trecut concursul de externat în spitalele Eforiei, reuşind să se clasifice al doilea. În baza acestui concurs el a devenit, din februarie 1903, salariat al Eforiei spitalelor civile şi a dobândit anumite drepturi, printre care activitatea regulată în spital (pe care, de altfel, el a îndeplinit-o şi până atunci, din dorinţa de a învăţa). A continuat să studieze cu perseverenţă şi a încheiat şi anul III tot cu calificativul foarte bine, promovând în anul IV al Facultăţii de medicină. În octombrie 1904 s-a prezentat la examenul de internat la care, pentru 15 locuri vacante, erau 40 de candidaţi, reuşind şi de data aceasta să se clasifice al doilea.
La alegerea locurilor preferă oftalmologia şi devine astfel intern în serviciul profesorului Manolescu. În martie 1906 la „rotaţia internilor”, când părăseşte clinica oftalmologică şi trece în serviciul clinicii de chirurgie a profesorului Severeanu, acolo unde debutase ca extern, Gomoiu reia problema transplantelor corneene, în colaborare, de astă dată, cu şeful său, dr. C. Pandelescu, şi obţine câteva rezultate remarcabile pe care profesorul Thoma Ionescu le-a comunicat, în numele lui Gomoiu şi al doctorului Pandelescu, în lucrarea „Transplantarea totală a corneei”.
Victor Gomoiu îşi câştigase o meritată reputaţie printre studenţi prin excelentele rezultate obţinute la examene şi la concursul de externat prin activitatea sa de extern şi instrumentar în serviciul profesorului Thoma Ionescu. În ziua de 26 octombrie 1903 a ţinut prima conferinţă intitulată: “Arta şi ştiinţa medicală”, în cadrul Societăţii Studenţilor în Medicină, care i-a adus aprecieri unanime şi laude meritate. Pentru aceste motive şi pentru încă altele studenţii îl recunosc, pe bună dreptate, ca pe unul din cei mai buni dintre ei şi în martie 1906 îl aleg vicepreşedinte, iar în aprilie 1907 preşedinte al Societăţii Studenţilor în Medicină.
Cu prilejul împlinirii, în 1905, a 30 de ani de la înfiinţarea Societăţii Studenţilor în Medicină (1875-1905) s-a instituit un concurs pentru cea mai bună lucrare de istorie a societăţii, iar Ion Jianu a oferit un premiu de 100 de lei. Aşa a apărut lucrarea fundamentală a lui Victor Gomoiu “Istoricul Societăţii Studenţilor în Medicină”, premiată, vădind încă o dată calităţile de cercetător ale celui care avea să devină unul din cei mai de seamă animatori ai istoriei medicinei româneşti şi oferind, prin această lucrare, cel mai preţios omagiu adus societăţii în care îşi începuse ucenicia de conferenţiar şi pe care o va onora apoi cu titlul de preşedinte al ei.
La 21 martie 1909, deşi bolnav, Gomoiu şi-a susţinut lucrarea de doctorat în faţa unui amfiteatru arhiplin, în frunte cu preşedintele tezei. Întreg juriul, în frunte cu preşedintele tezei, Thoma Ionescu,i-au adus numai elogii, pe care sala le sublinia prin aplauze prelungite. În 1910, anul în care i se înmâna medalia, numele lui Victor Gomoiu se înscria printre laureaţii premiului Hillel. Premiul a fost obţinut pentru lucrarea monografică “Colesterina–rolul ei fiziologic în organismul animal”, subiect pus la concurs de Universitatea din Bucureşti. La 26 mai 1909 i s-a eliberat diploma de doctor în medicină şi chirurgie (nr.1011) şi dreptul de liberă practică a medicinei.
În primăvara anului 1912 a primit titlul de docent, iar la 31 ianuarie 1913 facultatea îl înştiinţează că este autorizat de Ministerul Instrucţiunii să predea cursul de Mică chirurgie. La 1 martie 1913 este numit chirurg secundar provizoriu la serviciul I chirurgical al dr. Gheorghe Manu de la Spitalul Filantropia. Pe baza concursului care a avut loc, Victor Gomoiu este numit, la 15 ianuarie 1914, medic secundar al serviciului I chirurgical al Spitalului Colţea.
Victor Gomoiu a fost o personalitate multilaterală, cu preocupări într-o multitudine de domenii. El a adus o contribuţie preţioasă în domeniul chirurgiei, în domeniul cercetărilor fundamentale şi în domeniul istoriei medicinii. Datorită spiritului său organizatoric a reuşit să realizeze unele instituţii spitaliceşti şi de cultură de foarte mare importanţă.
Pe Gomoiu l-a preocupat de tânăr problema organizării acţiunilor culturale în rândul sătenilor, acţiune în care s-a întâlnit cu poetul George Coşbuc, în 1906, când au înfiinţat împreună cercul poporanist.
A fost unul din promotorii asociaţiei “Casa luminii” din Turnu-Severin, pe care a sprijinit-o materialiceşte şi unde a rostit numeroase cicluri de conferinţe. A fost membru al Societăţii “Ramuri” (Craiova 1932), membru al “Ateneului român” (1943) şi profesor de medicină generală la Universitatea populară a Ateneului român (1944), membru de onoare al “Comitetului şcolar” al Liceului “Traian” din Turnu-Severin, liceu pe care l-a sprijinit permanent, membru de onoare al “Coloniilor şcolare” (1924) şi membru în “Comisia pentru protecţia mamei şi a copilului” (1926), membru în Comitetul de conducere al “Căminului Societăţii Studenţilor în Medicină”.
Prezenţa sa este consemnată, ca membru activ ori numai cu titlu onorific, în numeroase societăţi medicale române cum sunt Societatea Studenţilor în Medicină, Societatea Știinţelor Medicale, Asociaţia generală a medicilor din România, Societatea anatomică, Societatea de urologioe, ginecologie şi obstretică ş.a.
O activitate prodigioasă a desfăşurat la Societatea de chirurgie, în cadrul căreia a fost primit în anul 1910 şi unde, între anii 1914-1916, a funcţionat ca secretar general şi la Societatea de istoria medicinii, al cărei fondator a fost (1929) şi pe care a condus-o nemijlocit timp de 20 de ani. A fost vicepreşedinte al Academiei de Știinţe din România (1943). Victor Gomoiu a mai obţinut premiul “Dr. Zernoveanu” pentru lucrarea “Învăţături noi în chirurgie” (1944), premiul “Dr. Djuvara” pentru activitatea de conferenţiar la Ateneul roman (1945).
Numele medicului Victor Gomoiu este înscris în cartea de onoare a multor societăţi ştiinţifice de peste hotare. Astfel, el a fost ales, în 1926, membru al Societăţii Franceze de Istoria Medicinii, în 1928, membru perpetuu al Academiei de Istoria Artei Sanitare, membru corespondent al Colegiului medicilor din Madrid, (1929), membru al Societăţii de istoria farmaciei (1930), membru al Academiei de istoria ştiinţelor (1937), membru al Academiei din Halle (1938), membru al Societăţii greceşti de istoria medicinii (1932), membru al Societăţii regale de medicină din Anvers (1935), membru al Societăţii germane de istoria medicinii, a ştiinţelor şi tehnicii (1936), membru al Societăţii regale de medicină din Londra (1940), ş.a. În 1940 a fost ales preşedinte al Societăţii internaţionale de istoria medicinii.
Victor Gomoiu s-a afirmat ca un reputat chirurg, reuşind să urce întreaga ierharhie spitalicească: extern, intern, medic stagiar, chirurg secundar şi chirurg primar. Timp de 40 de ani el s-a consacrat acestei specialităţi şi a realizat tehnici şi metode proprii, care-i poartă numele, a adus contribuiţii însemnate în domeniul chirurgiei plastice, al chirurgiei sistemului nervos periferic, al urologiei şi al traumatologiei.
În 1938, Victor Gomoiu a redactat studiul “Câteva consideraţiuni chirurgicale”, un adevărat testament chirurgical în care împărtăşeşte din experienţa sa. A purtat corespondenţă cu medici din aproape 50 de ţări, având ca obiect problemele ştiinţifice în legătură cu chirurgia şi istoria medicinii. Când s-a stins din viaţă, în casa sa din Bariera Vergului, din Bucureşti, la 6 februarie 1960, personalităţi ştiinţifice de peste hotare, în scrisori de condoleanţe către soţia sa, scriau: “Încetarea din viaţă a doctorului Gomoiu a îndurerat lumea medicală internaţională” (profesor Paul Diepgen), “Doctorul Gomoiu rămâne una dintre figurile cele mai frumoase ale medicinei. El aparţine celor mai de frunte chirurgi şi istorici ai medicinei” (profesor Rudolv Zannik). Colegiul Naţional “Traian” din Drobeta Turnu Severin se mândreşte cu personalitatea fostului său elev, Victor Gomoiu, al cărui nume este înscris în cartea de onoare a multor societăţi savante de peste hotare. În semn de recunoştinţă liceul din Vânju Mare a primit numele de liceul “Dr. Victor Gomoiu”, iar pe casa părinţilor din acest oraş s-au dăltuit în marmură slovele: “În această casă s-a născut Victor Gomoiu, medic român de faimă mondială”.
Viorel Sahagia
