Eminentul profesor de la Liceul „Traian” din Turnu-Severin care şi-a tăiat venele într-o închisoare comunistă

Dumitru Papadopol s-a născut în anul 1897, în judeţul Mehedinţi. Provine dintr-o familie de modeşti negustori greci stabiliţi în Turnu-Severin după unirea Principatelor Române. Cu o inteligenţă nativă şi o ambiţie demne de invidiat a parcurs perseverent drumul anevoios al afirmării.

După ce absolvă Liceul „Traian” din oraşul natal urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Face şi aprofundate studii de sociologie.

Obţine licenţa şi pe parcurs intră în corpul didactic de elită al Liceului „Traian” din Turnu-Severin. Se numără printre intelectualii mehedinţeni de vază din perioada 1910-1949. A fost profesor la Liceul „Traian” din Turnu-Severin din anul 1926 până în anul 1959. La acest liceu de prestigiu din judeţul Mehedinţi profesorul Dumitru Papadopol a predat: limba şi literatura română, Elena, Franceza, Istoria şi Filozofia.

A întreţinut statornice relaţii de prietenie cu mari personalităţi ale vremii şi îndeosebi cu filosoful Constantin Rădulescu-Motru.

Publică ample şi consistente studii de filosofie şi sociologie, pe teme de pedagogie şcolară şi organizarea învăţământului, recenzii, evocări şi eseuri în „Şcoala Mehedinţiului”, „Noua Revistă Română” (fondată de C. Rădulescu-Motru), „Revista de filosofie”, „Ramuri”, „Sociologia românească”, „Crainicul”, „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” şi alte publicaţii din Turnu-Severin, Craiova şi Bucureşti. Se cuvin menţionate evocarea „Nicolae Vaschide”, studiul „Sociologia veche şi sociologia nouă”, eseul „De ce învăţăm?”, recenzia la volumul „Pe urmele trecutului” de C. Argetoianu.

În 1936, în cele două volume „Omagiu profesorului Dimitrie Gusti. 25 de ani de învăţământ universitar. 1910-1936” este prezent cu amplul şi interesantul studiu „Problema democraţiei selective în sociologia românească”, semnând alături de nume prestigioase ale epocii: Mihai A. Antonescu, N. Bagdasar, A.D. Culea, Alexandru Dima, Mircea Djuvara, Iosif I. Gabrea, N. Georgescu-Tisu, Constantin C. Giurescu, Constantin Kiriţescu, G. Lambrino, V. N. Madgearu, Nicolae Mărgineanu, Alexandru Marcu, C. Rădulescu-Motru, C. Narly, P.P. Panaitescu, C. Vlădescu-Răcoasa, H.H. Sthal, Tudor Vianu, Mircea Vulcănescu, Ion Zamfirescu şi alţii.

În acest studiu, care poate fi considerat o lucrare de sine stătătoare, el analizează aprofundat, într-o viziune originală, următoarele aspecte: problema democraţiei contemporane fiind calitatea reprezentării; democraţia evoluează spre o formă nouă, selectivă; problema selecţiei, adică a elitelor în democraţie, este dintru început pusă de aceasta, însă a fost lăsată în umbră, plinul nativ care a constrâns democraţia să lase pe al doilea plan preocuparea asupra metodei de selecţie: principiul egalităţii; al doilea motiv: criza democraţiei provocată de regimurile dictatoriale împotriva căreia ar trebui să-şi apere fiinţa şi poziţia; principiile ce se desprind din sociologia românească relativ la problema selecţiei; conceptul pozitiv al libertăţii explicat prin evoluţia sociologiei ca ştiinţă; filosofia personalismului duce la principiul personalităţii ca bază a democraţiei selective; concluziile analizelor anterioare; sensul social, etic al democraţiei selective.

Toată viaţa Dumitru Papadopol s-a aplecat statornic şi cu pasiune asupra operei lui Goethe şi a trudit la traducerea în româneşte a capodoperei „FAUST”, din care a publicat câteva fragmente în „Crainicul”, care apărea la Turnu-Severin.

În 1932, când s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui Goethe, el a susţinut, la Casa Luminii, conferinţa „Goethe şi problema lui Faust”.

În perioada nenorocitelor epurări comuniste, la fel ca alţi intelectuali, Dumitru Papadopol este scos din învăţământ, judecat şi condamnat la ani grei de temniţă. Refuzând orice compromis i se impune un regim inuman de detenţie, care duce la tragicul său sfârşit, în anul 1959, profesorul Dumitru Papadopol tăindu-şi venele.

Cu prilejul percheziţiilor cărţile şi manuscrisele îi sunt confiscate, între care şi traducerea lui „Faust” şi volumul „Introducere în sociologie”.

Probabil că cele două lucrări sunt pierdute pentru totdeauna. Fragmentele recuperate din traducerea lui „Faust” ne duc la concluzia că Dumitru Papadopol se afla pe sfârşite cu această vastă lucrare, pe care urma s-o mai cizeleze până la publicarea în volum.

Valentin Cernea