DIMITRIE M. BURILEANU
 

S-a născut la 25 aprilie 1878 în Turnu-Severin. Provine dintr-o familie de boieri cunoscuţi în epocă. După ce face primele studii în ţară pleacă în Franţa unde îşi ia licenţa în drept şi titlul de diplomat al Înaltei Şcoli de Ştiinţe Politice din Paris. Intră în diplomaţie ca ataşat al Legaţiei Române la Londra (1902-1905), după care părăseşte cariera diplomatică şi se dedică politicii, ca membru al Partidului Naţional Liberal, fiind ales deputat începând din 1907. După 1918 părăseşte Partidul Naţional Liberal şi optează pentru Partidul Poporului.

În 1922 este numit director general în Ministerul Instrucţiunii Publice. Susţinut de către Octavian Goga la 1 ianuarie 1927 este numit guvernator al Băncii Naţionale a României, funcţie pe care o deţine până în 1931.

La 9 martie 1931, sub pretextul ca ar fi fost sabotat perfectarea împrumutului financiar extern tratat de guvern pe piaţa Parisului, a fost destituit din funcţie, fiind numit, în aceeaşi zi, în locul său, Constantin Angelescu.

Dimitrie Burileanu atacă în justiţie şi la 18 martie 1931 Curtea de Apel Bucureşti a hotărât reintegrarea lui în deplinătatea drepturilor. Deciziei nu i s-a dat curs şi în cele din urmă guvernator a fost numit N. Manoilescu. În aprilie 1932 urmează pe Octavian Goga în înfiinţatul Partid Naţional Agrar şi apoi trece în Partidul Naţional Creştin. Timp de şase legislaturi la rând a fost deputat de Mehedinţi.

Este cunoscut şi sub numele de Tilică Burileanu, personalitate de o aleasă distincţie spirituală şi umană. Posedând o mare avere se spune că „era înzestrat de Dumnezeu cu un fizic frumos şi o splendidă barbă cum nu mai era a doua în Ţara Românească. Era admirat de cunoscuţi şi de necunoscuţi pentru frumuşeţea sa extraordinară care corespundea exact frumuseţii interioare”, zice Constantin Danciu.

Este un adevărat Mecena pentru mulţi studenţi nevoiaşi, ajutându-i să-şi facă studiile în ţară şi străinătate. Posedă o întinsă cultură umanistă, fiind înconjurat cu mult respect de către numeroşi şi reprezentativi scriitori ai epocii, care au fost deseori primiţi în vila sa din Turnu-Severin. Multora le-a acordat sprijin financiar. Se spune că aici ar fi scris Ion Minulescu romanul „Casa cu geamuri portocalii”. Poetul Dimitrie Anghel i-a dedicat poezia „Cometa”, iar Ion Minulescu i-a închinat volumul „Romanţe pentru mai târziu”.

A sprijinit construcţia Filialei Mehedinţi a Băncii Naţionale. În 1950 este arestat şi condamnat politic.

Încetează din viaţă la 25 septembrie 1954 în închisoarea de la Sighet.