Remus_LepriRemus Lepri s-a născut la 15 noiembrie 1887, în Turnu-Severin. Fiul inginerului Giaccomo Lepri, care provenea dintr-o familie de italieni stabilită în oraşul de pe Dunăre. A fost fratele lui Romulus Lepri, al cărui nume este dat unei străzi din municipiul Drobeta Turnu Severin.

A absolvit în 1908 Liceul „Traian” , la fel ca şi fratele său, apoi optează pentru cariera militară. A absolvit Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină în 1910, fiind repartizat la bordul crucişătorului “Elisabeta”, apoi pe monitorul “Lascar Catargiu”. A participat la primul război mondial, în calitate de ofiţer minier, aparţinând Grupului port-mine comandat de către locotenentul-comandor Constantin Rădulescu.

Pentru a împiedica navele austro-ungare să lovească podul de la Flamanda, locotenentul Remus Lepri a primit misiunea de a completa barajele de mine existente prin instalarea unui baraj de mine tip “Rădulescu” lângă Ostrovul Mecica.

Adresându-se marinarilor, el le spune: “Dragii mei, va trebui să construim pe fluviu un baraj de mine. Nu-I sarcină uşoară, mai ales dacă inamicul ne poate descoperi cu proiectoarele şi lua la ochi cu bateriile de coastă. Întrucât pericolul este mare, eu aş propune să ni se alăture numai cei necăsătoriţi. Sfătuiţi-vă şi hotărâţi”.

În ziua de 6 septembrie 1916, în timpul pregătirilor de lansare, o mină a explodat provocând explozia prin simpatie a celorlalte mine. Şi-au pierdut viaţa locotenentul Remus Lepri, alături de un sergent şi patru marinari.

Aceeaşi soară a avut-o şi fratele său, căpitanul Romulus Lepri, care a făcut parte din Divizia de la Cerna, comandată de generalul Ioan Dragalina. Aflat în fruntea unei companii de mehedinţeni, căpitanul Romulus Lepri a săvârşit minuni de vitejie pe câmpul de luptă, participând la luarea muntelui Alionului şi a Orşovei. La 14 octombrie 1916, în lupta de la Rasoviţa, a căzut eroic la datorie, lovit în piept de două gloanţe de mitralieră.

În anul 1931, cu un an înainte de moarte, tatăl celor doi eroi, Giaccomo Lepri, a reuşit să deshumeze osemintele celor doi fraţi şi să le ducă la Mausoleul Eroilor din Drobeta Turnu Severin.

Marina militară română beneficiază de serviciile a patru dragoare de clasă „Musca”. Conform tradiţiei, navele au fost botezate după numele unor soldaţi români căzuţi în luptă.

Prima navă din serie a fost „Locotenent Remus Lepri”, număr de bordaj 24, intrată în serviciul marinei la 23 aprilie 1987, conform Janes, sau la 1 iulie 1986, conform site-ului marinei. Construită de Şantierul Naval Mangalia, nava are un deplasament maxim de 865,3 tone şi următoarele dimensiuni: 60,8 m lungime, 9,54 m lăţime şi un pescaj de 2,7 m. Propulsia este asigurată de două motoare principale ALCO V12 Diesel (4800 CP sau 3,5 MW) care acţionează două elice şi asigură navei o viteză maximă de 17 Nd.

Valentine Cernea