Dascălul de lângă Câmpulung Muscel care a făcut istorie în Mehedinţi

În prima jumătate a secolului trecut mehedinţeanul Alexandru Bărcăcilă a fost o personalitate cunoscută şi apreciată în plan naţional, despre care s-a scris puţin şi se ştie, din păcate, la fel de puţin. Nu se cunoaşte aproape nimic despre bunele relaţii care au existat între renumitul ministru al învăţământului din acei ani – doctorul Constantin Angelescu şi marele dascăl şi valorosul arheolog Alexandru Bărcăcilă.

Alexandru Bărcăcilă s-a născut la 18 martie 1876 în Bughea de Sus – veche staţiune balneară lângă Câmpulung Muscel.

După ce absolvă clasele primare în localitatea natală se înscrie la Seminarul „Nichifor Mitropolitul” din Bucureşti. Se convinge, până la urmă, că nu este tras de cariera preoţească şi, prin echivalarea studiilor, trece la Liceul „Matei Basarab”.

Freventează renumita Şcoală de poduri şi şosele de atunci. Cu toate că până aici a avut srăluciţi profesori, precum – Constantin Gregorian, Anghel Demetrescu, Dumitru Niţulescu, Constantin Şontu, Constantin Dimitrescu-Iaşi, Gheorghe Ţiţeica – nu practică profesia de inginer constructor, fiind înclinat irezistibil către filosofie şi istorie. Devine astfel licenţiat al Facultăţii de Filosofie- secţia clasică – a Universităţii din Bucureşti.

Ca student, împreună cu profesorii Dumitru Evloceanu, Dumitru Burileanu şi Grigore Tocilescu, străbate ţara, cunoaşte Ardealul şi ajunge chiar până în Grecia.

Timp de câţiva ani este profesor şi subdirector la Seminarul „Nifon Mitropolitul”. Începând cu 1906 se află la Gimnaziul din Câmpulung. Cum această şcoală se desfiinţează în septembrie 1907, ministrul Spiru Haret îl transferă la Liceul „Traian” din Turnu-Severin, unde rămâne până în 1945.

Ca profesor de latină şi mulţi ani ca director, Alexandru Bărcăcilă continuă strălucit opera lui Theodor Costescu, ridicând această instituţie de învăţămât la un prestigiu greu de egalat, unanim recunoscut în plan naţional. Avându-l, între alţii, ca profesor pe Grigore Tocilescu, pe când era student, l-a însoţit pe acesta pe şantierele de săpături arheologice, descoperindu-şi vocaţia de arheolog, căreia îi va dărui întreaga viaţă şi activitate, pe care, în cea mai mare parte, le-a consacrat propăşirii culturale şi ştiinţifice a oraşului Turnu-Severin şi a judeţului Mehedinţi.

Întreprinde îndelungate şi aprofundate cercetări în Castrul Drobeta, pe vechea vatră a Orşovei (Dierna –n.n.), în localităţile Mehedinţiului şi la Sarmisegetuza.

Ajutat de către colaboratorii şi elevii săi, Alexandru Bărcăcilă pune bazele unui muzeu la Liceul „Traian”, organizat pe trei secţii: 1 – Arheologia preistorică romană şi modernă; 2 – Etnografie şi istorie românească; 3 – Ştiinţe naturale.

Devine repede o personalitate cunoscută şi apreciată. Organizează excursii arheologice cu elevii liceului. Ca director şi preşedinte al Comitetul Şcolar depune deosebite eforturi pentru a înfăptui două mari obiective: stadionul propriu al liceului, cu un teren de circa 9 hectare; noua clădire a internatului liceului, de lângă Castrul Drobeta, clădire impunătoare, cu o aleasă arhitectură, în care se află astăzi Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.

Publică ample şi argumentate studii în apreciata revistă „Arhivele Olteniei”, din al cărui colectiv de redacţie face parte. Colaborează susţinut la revista tradiţionalistă „Datina”– fondată şi condusă de Mihail Guşiţă, – la ziarul „Cerna” – editat de către profesorul, publicistul şi autorul de manuale şcolare – Constantin Lacriţeanu, – la „Şcoala Mehedinţiului”, „Datina Mehedinţilor”, „Revista asociaţiei învăţătorilor mehedinţeni” şi altele. Alexandru Bărcăcilă se dovedeşte a fi nu numai un mare pedagog şi arheolog, dar şi un neobosit animator cultural.

Organizeză Societatea de lectură, sporturi şi muzică a elevilor liceului pe care-l conduce. Împreună cu providenţialul Theodor Costescu, în 1919 pune bazele Societăţii Culturale „Casa Luminii” din Turnu-Severin, unde organizează o diversitate de manifestări culturale şi invită să conferenţieze mari personalităţi ale timpului, precum: Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga, I. G. Duca, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Simion Mehedinţi, George Oprescu, Ion Petrovici, Sextil Puşcariu, Alexandru Lapedatu, Ion Pillat, I. Alexandru Brătescu-Voineşti, Petre Sergescu, Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Gheorghe Ţiţeica, Constantin Şaban-Făgeţel, Dumitru Tomescu, Victor Gomoiu, Vasile Goldiş şi alţii.

Dintre elevii săi, Alexandru Bărcăcilă a format continuatori de prestigiu al operei sale: Dumitru Tudor, Dumitru Berciu şi Ion Merciu (reputaţi profesori universitari şi istorici primii doi şi al treilea director al Muzeului de Istorie Alba Iulia. Toţi trei arheologi de renume naţional şi european.

Rezultatele cercetărilor arheologice şi istorice ale lui Alexandru Bărcăcilă s-au concretizat în câteva lucrări de real interes şi permanentă referinţă pentru cei care se consacră acestui domeniu: „Drobeta – azi Turnu-Severin”; „Băile Herculane în epoca romană”; „Mânăstirea Grădiştea – Crivelnic”; „Cetatea Severinului; „Dacia de la Dunăre”; „Tezaurul Feudal de la Gogoşu – Mehedinţi”; „Antichităţi pre şi proto-istorice”; „Una ville daco-romaine: Drobeta”; „Les thermes romains de Drobeta; „Tezaurul de monede romane de la Drobeta” şi altele. În 1918 Alexandru Bărcăcilă publică lucrarea „Suflete adormite”.

Marea operă a lui Alexandru Bărcăcilă, care rămâne peste timp, este Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, la care a trudit o viaţă şi al cărui început s-a făcut cu comorile arheologice adunate prin neostoita sa pasiune şi dăruire.

Încă de pe vremea sa această instituţie a fost apreciată în mod deosebit de către mari personalităţi, ca Nicolae Iorga, profesorul Luigi din Roma, profesorul Egger din Viena, diplomatul şi omul politic Nicolae Titulescu.

Alexandru Bărcăcilă, profesor de latină şi elenă, a fost şi cel mai longeviv director al Liceului „Traian”, timp de 16 ani, acesta deţinând această funcţie între anii: 1919-1921; 1922-1926; 1927-1929; 1931-1938.

După pensionare, Alexandru Bărcăcilă s-a retras în Bucureşti, eprimându-şi dorinţa să fie înmormântat în oraşul Turnu-Severin, căruia i-a dăruit întreaga pasiune şi energia vieţii sale.

La 6 februarie 1970, la venerabila vârstă de 94 de ai, când a trecut în eternitate, foştii săi elevi i-au respectat dorinţa.

O stradă din municipiul Drobeta Turnu Severin poartă numele marelui profesor şi istoric Alexandru Bărcăcilă.

Valentin Cernea