Dascăl mehedinţean decorat pe front cu Ordinele „Steaua României” şi „Coroana României”, prefect al judeţului, martir al închisorilor comuniste

Constantin_DanciuConstantin Gh. Danciu s-a născut la 26 mai 1888 în localitatea Costeşti, judeţul Mehedinţi (azi Gorj). A urmat şcoala primară în comuna natală, iar cursurile medii la Liceul „Traian” din Turnu-Severin. A continuat studiile superioare la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, unde a fost studentul unor mari profesori precum: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Dimitrie Onciul ş.a. A obţinut licenţa cu magna cum laude şi s-a consacrat carierei didactice, devenind profesor de istorie la Liceul Traian din Turnu-Severin, unde a desfăşurat o bogată activitate instructiv-educativă.

La această şcoală a găsit un corp profesoral de excepţie, dar având o pregătire serioasă, a reuşit să se integreze cu uşurinţă în acest colectiv de profesori. A fost un adevărat maestru, pentru că avea un talent pedagogic deosebit, iar astfel a reuşit să capteze atenţia tuturor generaţiilor de elevi  la lecţiile predate. Mărturie sunt foştii săi elevi care au povestit copiilor şi nepoţilor lor despre acest profesor-magistru. La Liceul Traian a funcţonat ca profesor de istorie, limba română, limba latină şi filozofie, între anii 1918-1920, 1921-1928, 1933-1937.

A fost mobilizat pe front, în primul război mondial, şi a luptat la Cerna şi la Jiu sub comanda generalului-erou Ion Dragalina. Rănit grav a rămas cu o infirmitate pentru tot restul vieţii. Ca recompensă a fost decorat cu Ordinele „Steaua României” şi „Coroana României”, cu medalii pentru bărbăţie şi credinţă.

După război a avut un rol important în viaţa culturală şi politică a judeţului Mehedinţi. A intrat în viaţa politică şi a ales Partidul Naţional Ţărănesc. O perioadă de timp a deţinut funcţiile de secretar, vicepreşedinte şi preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc din Mehedinţi.

A fost prefect al judeţului Mehedinţi în două rânduri (1928-1931 şi 1931-1933 ).

A colaborat la revista “Şcoala Mehedinţului” (seria a doua, condusă de profesorul de Geografie, Constantin Papacostea-Pajură ); “Tribuna”, “Şcoala noastră”, „Datina Mehedinţilor”, „Revista asociaţiei învăţătorilor mehedinţeni”, unde a publicat numeroase articole cu tentă polemică. A susţinut, prin donaţii Societatea corală „Doina”, condusă de compozitorul şi dirijorul Ioan Şt. Paulian.

În 1947 a fost exclus din învăţământ, arestat şi dus la Văcăreşti până la încheierea procesului Maniu-Mihalache. În 1951 a fost deportat în Bărăgan, la Dropia, până în 1956. În 1959 împreună cu profesorii Dumitru Papadopol şi Constantin Dicu a fost din nou arestat şi condamnat la 18 ani închisoare.

La 13 noiembrie 1959 a încetat din viaţă în penitenciarul de lângă Craiova.

Din timpul deportării în Bărăgan a lăsat un Memoriu – Jurnal, intitulat „Amintiri” care are peste 250 de pagini.

Ca elev al Liceului Traian a fost  premiant şi drept recompensă a fost trimis într-o excursie cu vaporul la Viena, în timpul directoratului lui M. N. Hergot (a doua perioadă,1903-1906; prima a  fost 1883-1892).

Profesorul Constantin Danciu a rămas o amintire vie în sufletul foştilor săi elevi, al colegilor şi al tuturor care l-au cunoscut, s-a înscris de drept în Analele Liceului „Traian”, în cartea de aur a acestuia, datorită pregătirii sale profesionale, a modului în care a ştiut să transmită cunoştiinţe elevilor şi a felului în care s-a comportat în societate.

Viorel Sahagia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *