Constantin Rădulescu-Motru dramaturg
 

Mehedinţeanul Constantin Rădulescu-Motru este cunoscut, în plan naţional şi european, ca un mare filosof şi psiholog. Personalitate complexă, Constantin Rădulescu-Motru s-a manifestat şi ca un priceput şi prodigios editor, fondând şi conducând un număr considerabil de publicaţii: „Studii filosofice” (1897-1916); „Noua revistă română” (lunară şi apoi bilunară, 1900-1902 şi după o întrerupere de cinci ani din nou între 1908-1916); „Revista de filosofie” (1918-1943); „Ideea europeană” (săptămânal, 1919-1928; redactor-şef C. Beldie); „Revista de psihologie experimentată şi practică” (1931, redactor-şef M. Moldovan); „Analele de psihologie” (1934-1944; redactor-şef I. M. Nestor); „Jurnalul de psiho-tehnică” (1937-1941; redactor-şef I. M. Nestor); „Jurnalul de psihologie militară” (1949; redactor-şef Al. Chiappella).

A scris ample studii despre creaţia lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Titu Maiorescu şi alţi scriitori, despre problemele fundamentale ale literaturii naţionale, argumentate cronici literare şi teatrale.

Constantin Rădulescu-Motru a avut o tangenţă şi cu teatrul. Pe vremea guvernului Marghiloman o scurtă perioadă de timp a făcut parte, ca delegat, din direcţia Teatrului Naţional din Bucureşti.

Scrie piesa de teatru „Păr de lup” care s-a jucat pe scenele teatrelor din Iaşi, Galaţi, Brăila şi alte oraşe.

Comedia „Domnul Luca” s-a jucat prima dată la Teatrul Mic din Bucureşti. După modul cum a fost interpretată această comedie, Alexandru Stolem scrie o cronică dramatică pe care o publică în „Noua revistă română” din 1919. se cuvine redată integral pentru a se vedea că dramaturgia lui Constantin Rădulescu-Motru – deşi redusă – s-a bucurat de cuvenita atenţie: „Sunt plante care se dezvoltă numai prin altoirea lor cu organisme parazitare. Fără intervenţia parazitului, aceste plante ar avea o rădăcină slabă şi un fruct fără valoare. Parazitul aduce excitaţiunea necesară, de pe urma căruia vine şi seva vieţii.

Ca aceste plante este şi Teodor Isvoranu din comedia domnului Constantin Rădulescu-Motru. El prosperă cu ajutorul domnului Luca. Domnul Luca este parazitul trebuitor. Între avocatul Teodor Isvoranu, om de muncă dar fără iniţiativă şi între domnul Luca, om de muncă dar fără câştig s-a stabilit o simbioză. Unul trăieşte prin celălalt şi amândoi prosperă.

Teodor Isvoranu a realizat un frumos câştig în afaceri de petrol. Primul său gând, în urma acestui câştig, este să se repauseze. La aceasta îl îndeamnă prietenii şi familia. Toată lumea se bucură şi gândeşte la petrecere şi repaos. Parazitul, domnul Luca, are nevoie însă de bani. El fusese dealtmintreli mijlocitorul şi în afacerea cu petrol, de unde câştigase Teodor Isvoranu 150. 000 lei.

Acum Luca intervine din nou. Teodor Isvoranu va trebui să se înjuge la o muncă mai grea, devenind cumpărătorul unor moşii, al cărui preţ întrece cu mult mijloacele sale. Avocatul rezistă, se simte fără curaj. Parazitul rezistă, căci el are încredere în puterea de muncă a tovarăşului său. Iată-l dar pe avocat dator pentru o sumă de 500.000 lei, dar cu perspectiva unui câştig îndoit, iar pe Luca cu un câştig net de 725.000 lei. Actul de simbioză reîncepe din nou între dânşii. El va continua la nesfârşit.

Comedia ar fi câştigat în mişcare dacă personalitatea domnului Luca ar fi fost reprezentată într-o formă mai obişnuită publicului nostru; bunăoară, în forma prea cunoscută a samsarilor din lumea internaţională a băncilor noastre. Aşa cum a fost a fost reprezentată însă la Teatrul Naţional, personalitatea lui Luca a câştigat în simpatie, dar a pierdut din relieful la care era ţinută să fie. În general, comedia a avut o bună interpretare, deşi situaţia artiştilor nu era dintre cele mai uşoare”.

Pedagog, filosof, psiholog, dramaturg, publicist, fondator de publicaţii şi om politic, mehedinţeanul Constantin Rădulescu-Motru se numără printre cele mai interesante şi complexe personalităţi ale culturii naţionale.

Virgiliu TĂTARU