Cine a pierdut şi cine ar fi putut câştiga în Mehedinţi la referendumul pentru familia tradiţională?

Referendumul pentru familia tradiţională de sâmbătă şi duminică a înregistrat o premieră în judeţul Mehedinţi: a fost cea mai slabă participare la vot din 1990 până în prezent. Indiferent de tipul de alegeri, locale, parlamentare, europarlamentare, prezidenţiale, sau alte tipuri de referendumuri, de suspendare a Preşedintelui ţării, de revizuire a Constituţiei, aşa cum a fost în anul 2003, niciodată nu a existat o participare aşa de mică cum a fost în zilele de 6-7 octombrie 2018.

Cu toate acestea, judeţul Mehedinţi a obţinut un procent peste media pe ţară, cu puţin mai mult de 26% din numărul total al alegătorilor.

Este greu de spus care au fost resorturile pentru care oamenii nu au vrut să vină în secţiile de votare. Poate că tema nu li s-a părut una interesantă. Să nu uităm că referendumul a fost la sfârşitul săptămânii, când în general sunt nunţi. „Aţi văzut la vreo nuntă că nu se căsătoreşte bărbat cu femeie? Atunci ce sens mai are referendumul?” ar fi întrebat, probabil, mulţi, considerând că acesta este o consultare populară inutilă. Poate că nici partidele nu au avut răgazul să explice alegătorilor de ce e important să participe şi de ce e oprtun acest referendum, de ce trebuie ca familia să fie redefinită în Constituţie.

Însă, dincolo de toate aceste argumente, m-a impresionat numărul foarte mare de cetăţeni care au votat „NU” la acest referendum. Cu alte cuvinte, 4.200 de cetăţeni ai judeţului Mehedinţi au spus prin votul exprimat „NU” familiei tradiţionale, căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, aşa cum se dorea să fie explicitat în Legea fundamentală.

Este şi aceasta o ciudăţenie a acestui referendum!

Sau poate aceşti alegători nu au ştiut exact despre ce e vorba, pentru ce votează de fapt.

Este greu de crezut însă că prezenţa foarte slabă la acest referendum este un eşec politic al unui anumit partid, pentru că acesta nu a fost politizat, iar principalele partide din judeţ, adică cele care au reprezentare în administraţia publică judeţeană sau locală, nici nu au făcut mare campanie, dar nici nu au boicotat această consultare populară. Nici măcar principalul partid de opoziţie, PNL Mehedinţi, nu a îndemnat alegătorii şi simpatizanţii săi să nu participe la vot.

Ar fi putut exista însă un câştigător al acestui referendum: USR Mehedinţi, deoarece la nivel central acest partid s-a poziţionat clar împotriva acestui referendum. Însă cum USR Mehedinţi este ca şi inexistent, iar liderii judeţeni ai acestui partid nu sunt politicieni, nu au ştiut să profite de această oportunitate pentru a creşte în preferinţele electorale, mai ales în perspectiva alegerilor care vor veni.

Dacă USR Mehedinţi ar fi făcut o campanie masivă în judeţ pentru a îndemna cetăţenii să nu participe la acest referendum, cu siguranţă ar fi crescut simţitor la nivelul încrederii.

Să fiu foarte clar înţeles: cetăţenii judeţului nu ar fi refuzat să participe la vot pentru că aşa le-ar fi spus USR Mehedinţi. Ei pur şi simplu nu au vrut să participe la vot. Însă liderii USR Mehedinţi se puteau împăuna după aceea, spunând: „Noi am avut dreptate. Referendumul nu avea rost, iar aceasta s-a demonstrat prin faptul că cetăţenii au boicotat referendumul, la fel ca noi”.

USR Mehedinţi este singurul partid parlamentar din judeţ care nu are reprezentare nici în administraţia publică judeţeană sau locală, pentru că nu se înfiinţase la alegerile locale din anul 2016, dar nici parlamentară, la ultimele alegeri parlamentare obţinând în judeţ un procent de puţin peste 3% din voturile electoratului.

În ciuda faptului că la nivel central stă foarte bine la nivelul încrederii, în judeţul Mehedinţi USR continuă să fie un partid şetrs, fără o activitate politică susţinută şi fără lideri de forţă.

Mircea Popescu