Cine a fost mehedinţeanul care a inventat tunul antiaerian?

tunul_burileanu_gruson-57-mm-model-1916Un mehedinţean a inventat un tunul antiaerian care îi şi poartă numele. De asemenea,  este autorul proiectului pentru construcţia afetului la ţevile tunurilor cu calibru de 150 mm şi obuzelor de 120 mm folosit în primul război mondial în luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti din anul 1917.

Ştefan Burileanu s-a născut la 10 ianuarie 1874 în localitatea Burila Mare judeţul Mehedinţi. Începe cursurile primare în municipiul Drobeta Turnu Severin, apoi le continuă la Liceul Militar din Craiova. Se înscrie la Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti. La scurt timp Ministerul de Război îl trimite la studii în Franţa, unde, cu rezultate deosebite, trece bacalaureatul şi se înscrie la Politehnică din Paris.

În 1894, la absolvire, cu titlul de inginer, este admis la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu de la Fontainebleau. face în continuare studii de matematică şi metalurgie.

În 1902 obţine la Sorbona titlul de doctor.

Revenit în ţară este numit profesor la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marina. Timp de aproape 3 ani desfăşoară o rodnică activitate în învăţământul militar, contribuind la foarmarea a 14 promoţii de ofiţeri.

În timpul primului război mondial pentru reîntregirea neamului se remarcă, în mod deosebit, ca inginer inventator în domeniul artileriei. Este autorul proiectului pentru construcţia afetului la ţevile tunurilor cu calibru de 150 mm şi obuzelor de 120 mm întrebuinţate cu succes în bătăliile de la Mărăşti şi Mărăşeşti din anul 1917.

Proiectează şi conduce construcţia tunului antiaerian de 57 mm cu tragere rapidă, faimosul „tun Burileanu”. Concomitent se ocupă de fabricarea de focoase antiaeriene cu durată mare de ardere (1916), invenţie pentru care a fost distins cu premiul „Gheorghe Lazăr” al Academiei Române.

La 10 mai 1918 este avansat la gradul de general de brigadă. În 1920 este numit director general al Direcţiei a II-a din Ministerul de Război.

Trece în rezervă în anul 1933 cu gradul de general de divizie. În anul 1935 este ales membru titular al Academiei Române şi preşedinte al Secţiei de Geniu.

A lăsat o operă memorabilă în domeniul matematicii aplicate, balisticii şi metalurgiei.

O lucrare de-a sa, „Probabilităţi de tir”, publicată la Paris, a fost folosită de către ofiţerii francezi pentru calcularea tragerilor de artilerie în marile confruntări de la Verdun, din anul 1916.

Pentru opera sa ştiinţifică guvernul francez i-a acordat înalta distincţie „Cavaler al Legiunii de Onoare”.

A fost decorat cu Ordinele „Steaua României” şi „Coroana României”. A fost ofiţer de elită al armatei române.

A încetat din viaţă în 1951 în Bucureşti.

Valentin Cernea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *