Mariţa Constantinescu-Blonda s-a născut la 7 iunie 1823 în localitatea Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi. Provine dintr-o străveche familie de proprietari de pământ care a dat jurişti, medici şi militari de prestigiu.
Se cunoaşte că a urmat un pension particular la Turnu-Severin. A fost o valoroasă artistă a teatrului craiovean, făcând parte din pleiada ctitorilor. Începutul cariei sale este neclar. Se ştie că venise în Bucureşti cu o trupă modestă şi că formarea ei artistică s-a făcut în trupele lui Costache Caragiale, Millo şi Pascaly.
După venirea la Bucureşti a fost eleva lui Costache caragiale, care, în 1845 părăsise definitiv Iaşul, ctitorind astfel şi teatrul permanent bucureştean.
A făcut parte din trupa română de diletanţi, alături de Costache, Reliţa şi Zica Mihăileanu, I. Lascăr.
În 1849 Mariţa Constantinescu-Blonda l-a urmat pe Costache Caragiale şi pe Costache Mihaileanu veniţi în Bănie să pună bazele unui nou teatru.
Mariţa Constantinescu-Blonda „a jucat roluri de primă-cochetă, în melodrame, în comedii cu cântece, a fost foarte activă, cu un talent foarte divers, organizatoare de trupe”, după cum notează Sanda Diaconescu.
La scurtă vreme a părăsit scena craioveană, dar revine în 1858, angajată de Theodor Teodorini, făcând parte din trupa care a inaugurat noua clădire a teatrului.
După lungi turnee cu trupa lui Pascaly a încetat din viaţă în anul 1973, la numai 50 de ani, fiind „una din primele victime ale scenei”. Se pare că a murit în urma unui accident.
Valentin Cernea