Campania electorală a lui Nicolae Iorga în Mehedinţi
 

Intrarea lui Nicolae Iorga în viaţa politică a însemnat un moment de referinţă în activitatea parlamentară românească. Temperament vulcanic, minte sclipitoare, posesor al unui volum uriaş de cunoştinţe în toate domeniile, mare orator, Nicolae Iorga a rostit numerose discursuri de răsunet, cu puternic ecou în conştiinţa publică. Adversar neînduplecat al politicianismului păgubos pentru ţară, Nicolae Iorga s-a hotărât în 1919 să pună bazele Partidului Naţional Democrat, înfiinţând filiale în majoritatea judeţelor şi organe de presă.

În Mehedinţi se constituise una din cele mai puternice filiale a partidului, care edita ziarul „Biruinţa”. Cu toate că lucra necontenit la vasta-i operă, publica aproape zilnic articole în pagina publicaţiei „Neamul românesc”, era o prezenţă dinamică în Parlament, la Academie şi alte foruri ştiinţifice naţionale şi europene, Nicolae Iorga străbătea cuprinsul ţării nu numai pentru studierea momentelor istoriei, dar şi în obositoarele campanii electorale.

În turneul electoral pe care-l întreprinde în Mehedinţi a fost însoţit de câţiva colaboratori apropiaţi, dar şi de marele publicist Pamfil Şeicaru, fost ofiţer în Regimentul 17 de Infanterie Mehedinţi în timpul primului război mondial, rănit grav pe frontul de la Cerna. La 15 septembrie 1923, ziarul „Biruinţa”, organ bilunar al Partidului Naţional Democrat, prezintă în amănunt modul cum s-a desfăşurat acest turneu electoral al marelui istoric în judeţul nostru. Fiind un document de o mare valoare, să-l facem cunoscut cercetătorilor şi cititorilor noştri: „A fost o zi de mare sărbătoare pentru mehedinţeni ziua în care domnul profesor Nicolae Iorga a venit în mijlocul nostru, la vatra noastră, aducându-ne cuvânt luminător şi îndemnător la cinste în munca noastră. La Baia de Aramă, unde ducerea domnului Nicolae Iorga n-a avut scopuri politice, a fost întâmpinat de către toţi fruntaşii orăşelului nostru de munte, în frunte cu domnul judecător din localitate. Aici, domnul Iorga, însoţit de domnul Constantin Şaban-Făgeţel, directorul Societăţii „Ramuri”, V. Mihăilescu, profesor la Craiova şi Pamfil Şeicaru, publicist, au stat două zile, vizitând biserica şi şcoala şi vorbind sătenilor despre trecutul bogat al Băii de Aramă. În dimineaţa zilei de 10 septembrie pornesc spre Turnu-Severin, unde sunt aşteptaţi de membrii comitetului executiv şi de unde pleacă cu toţii spre Vânju Mare. La 2 kilometri de sat sunt întâmpinaţi de un grup de 20 călăreţi care înconjurând automobilele pornesc în nesfârşite strigăte de „ura” către sat ale cărui uliţe sunt împodobite cu drapele naţionale şi numeroase arcuri de triumf.

În ograda Băncii Populare, unde are loc întrunirea, aşteaptă o mare mulţime de ţărani, care la sosirea oaspeţilor izbucnesc în tumultoase strigăte de „ura”. Săteanul Petrescu, ca cel mai bătrân din sat, urează oaspeţilor bun-venit. Domnul doctor Victor Gomoiu, preşedintele nostru de onoare, salută în numele sătenilor din Vânj şi împrejurimi pe cel mai ales şi luminat cetăţean al ţării şi singura nădejde de îndreptare a atâtor rele care ne copleşesc.

Domnul Nicolae Iorga, cu ironie usturătoare şi înveselitoare, înfăţişează politica noastră, în deosebire de a celorlalte partide. Ceasul dreptăţii se apropie – spune domnul Iorga – şi datoria bunilor români este să rămâie credincioşi oamenilor de omenie, înlăturând făgăduielile vânturătorilor care colindă satele pentru a le învrăjbi, a coborî în suflete ura şi patima ce întunecă minţile.

Domnul Pamfil Şeicaru – în calitate de fost ofiţer în timpul războiului la Regimentul mehedinţean nr. 17 – expune faptele de vitejie săvârşite oriunde a luptat acest regiment. Arată apoi câtă dragoste pentru interesul ţărănimii a dovedit că poartă domnul Nicolae Iorga încă de la 1903 şi până astăzi.

Întrunirea s-a terminat la orele 2, după care a avut loc masa oferită de domnul doctor Gomoiu la via sa. Toastează domnul doctor Gomoiu pentru domnul Nicolae Iorga şi Pamfil Şeicaru, pentru triumful credinţei noastre. La orele 3 şi jumătate automobilele pornesc spre comuna Pătulele, oprindu-se la Viaşu, unde sunt întâmpinate de numeroşi săteni, copii şi fetiţe cu flori, în frunte cu învăţătorul; oaspeţii vizitează bătrâna biserică a satului, clădită în 1835 de către boierul Fratoştiţeanu. La marginea comunei Pătulele un mare arc de triumf format şi cu inscripţia de bună venire din flori de câmp sub care numeroşi preoţi, învăţători şi secretarii de organizaţii comunale întâmpină oaspeţii. Grupul porneşte spre casele săteanului Al. Vlădoianu – unde aşteaptă numeroşi săteni – şi unde are loc întrunirea. Domnul V. Vlădoianu, în numele foştilor clăcaşi ai lui Ştirbey şi ai celorlalţi proprietari aduce cuvânt de mulţumire şi prinos de recunoştinţă neînfricatului luptător al dezrobirii ţărănimii. Arată că deşi a venit astăzi pentru întâia dată între noi, totuşi îl cunoaştem demult. L-a adus pe plaiurile noastre cuvântul bun, blând, dar greu al lui Nicoară, aici a fâlfâit drapelul unei credinţe isbăvitoare, vechiul stegar Nistor, pe aceste meleaguri i-au semănat cuvintele înţelepte şi purtătorii credinţei strămoşeşti şi dascălii nosştri dintre care unii v-au înţeles şi iubit în durerile prizonieratului. Ia apoi cuvântul preotul N. Nicolescu, arătând mulţumirea ce simte când cel dintâi apărător al bisercii şi reprezentant al culturii naţionale ne face cinstea de-a veni să ne vadă în casa noastră. Domnul N. Alexandrescu arată faptele săvârşite de domnul Nicolae Iorga pentru înaintarea culturală şi economică a ţărănimii.

Domnul avocat P.C. Nistor arată marile jertfe făcute de pătuleni pe câmpul de luptă, jertfe care n-au fost răsplătite prin nimic de generalul Averescu în care îşi puseseră nădejdea. Prin legea agrară – cu care au avut atât de mult să lupte avocaţii naţionalişti pentru triumful dreptăţii ţărăneşti – să ia înapoi pătulenilor moşia dată, nu se expropriară Vrata şi Burila a domnului Tilică Burileanu, iar Ilovăţul celuilalt Tilică (Ioanid-n.n.) e aruncat în creştetul munţilor. Cere sătenilor să aibă încredere în omul care întotdeauna – în cele mai grele clipe ale vieţii lor – i-a înconjurat cu marea şi puternica sa dragoste.

În strigătele viforoase de „ura” ia cuvântul domnul profesor Nicolae Iorga, arătând că n-a venit aici să vândă, nici să cumpere, ci a venit să dea îndemn la muncă cinstită. După ce arată matrapazlâcurile săvârşite de guvernul generalului Averescu pe spinarea ţării, politica de aventură a doctorului Lupu şi ce se ascunde sub aparenţa de ţăran a dascălului Mihalache, printr-o fericită comparaţie dovedeşte falimentul politicii financiare a domnului Vintilă Brătianu. „Eu n-am venit aici – zice domnul Iorga – să coc turta nimănui şi nici să acopăr pe a mea cu cenuşa altora. Deci, dacă la celelalte partide veţi găsi oameni mai buni decât cei grupaţi sub steagul meu, atunci votaţi-i şi noi vă vom mulţumi dacă ţara va fi întărită prin conducerea lor”.

Distinşii oaspeţi părăsesc apoi satul duşi până departe de aclamaţiile mulţimii entuziaste care nu va putea uita niciodată clipele de înalţare naţională şi culturală presărate pretutindeni cu dărnicie de marele apostol al românismului. Pe seară a avut loc o întrunire la Pleniţa, iar la orele 9 domnul Nicolae Iorga a vorbit la „Sfatul negustor”.

Şi astfel, într-o singură zi, plecând de la Baia de Aramă şi ajungând la Craiova, domnul Nicolae Iorga a svârlit în drumu-i sămânţa iubirii de neam, de dreptate, sămânţă care pentru trăinicia naţiei noastre – cu care şi vremile şi conducătorii au fost viteji – trebuie să rodească”.

Fără îndoială că în cronica Mehedinţiului vizita lui Nicolae Iorga – aflat în plină campanie electorală – pe meleagurile noastre se înscrie ca o pagină de veşnică amintire, pe care se cuvine s-o citim cu aleasă cinstire şi recunoştinţă.

Virgiliu TĂTARU