Biserica din Brebina
 

Biserica este locul sfânt în jurul căruia s-a constituit comunitatea unui sat pentru că oamenii, după ce şi-au construit bordeiul sau căsuţa, şi-au ridicat şi lăcaşul sfânt unde mergeau să se roage în zilele de sărbătoare aşa cum observă scriitorul mehedinţean C.D. Ionescu. Astfel de bisericuţe de lemn se mai găsesc şi astăzi în satele din Plaiul Cloşani, fiind declarate monumente istorice aşa cum sunt cele de la: Turtaba, Selişte, Canicea, Ponoarele, Gornoviţa, Giureşti. Ele au devenit adevărate simboluri ale credinţei noastre străbune. Din păcate unele dintre ele se află într-o stare jalnică de degradare şi nici măcar nu mai pot fi restaurate. Şi în parohia Titerleşti, în satul Brebina, există o astfel de bisericuţă, aşezată chiar pe colina din partea dreaptă a drumului, la intrarea în sat, acolo unde drumul o apucă spre Priboaia. Anul înălţării bisericuţei rămâne discutabil, aşa după cum se poate observa din documentele pe care le-am putut consulta. Într-un document biserica este menţionată ca fiind ridicată pe moşia lui Hagi Stoenescu de „Doamna Anghelina şi Popa Iovan Popescu 7265 (1756), decembrie”.

În „Anuarul” din 1900 satul Brebina este prezentat ca aparţinând parohiei Orzeşti şi bisericuţa de aici cu hramul „Sf. Apostoli” avându-l ca preot pe P. Crăciunescu şi ca epitropi pe I. Chircu şi M.S. Bălu. În „Anuarul” din 1925 biserica din Brebina este trecută filială a bisericii din Titerleşti. Se poate observa faptul că aici figurează doi ani: anul 1813 ca an al construcţiei şi anul 1869 ca an al reconstrucţiei. Cert este că biserica a suferit mai multe prefaceri, cea mai importantă fiind cea din 1869 care a generat şi schimbarea pisaniei. De atunci au mai fost înregistrate şi alte reparaţii în anii 1922, 1934, 1958 şi 1996. acestea au fost însă parţiale şi au privit doar acoperişul sau alte aspecte secundare. Dat fiind faptul că biserica a fost lucrată din lemn este firesc să fi suferit mai multe asemenea prefaceri. Să nu uităm însă că materialul de construcţie a fost lemnul de stejar, un lemn foarte rezistent şi locuitorii mai bătrâni din sat povestesc că i-au auzit pe bunicii lor povestind că acest material a fost refăcut şi că abia prindea securea în aceste grinzi. Bisericuţa este o construcţie joasă în formă de navă având aspectul unei căsuţe ţărăneşti. În faţă se află un pridvor îngust sprijinit pe patru stâlpi de lemn care apoi au fost îmbrăcaţi în curpen şi tencuiţi. Este un fapt cert că tencuirea s-a făcut ulterior, probabil în anul 1869, atunci când a fost realizată zugrăveala. O asemenea zugrăveală pe fond albastru se mai poate observa şi la bisericuţa din Selişte care are un grad avansat de degradare. În pridvorul bisericii sunt pictaţi S. Apostoli Petru şi Pavel, de o parte şi de alta a uşii, iar pe părţile laterale Sf. Andrei şi Sf. Toma. Pictură murală se mai întâlneşte şi pe părţile laterale, imediat sub acoperiş. Uşa de la intrare nu areo valoare deosebită, fiind o uşă obişnuită, făcută probabil mai recent. Bisericuţa cuprinde cele trei încăperi fireşti: pronaos, naos şi altar. Pronaosul are tavanul degradat probabil din cauza ploii care s-a infiltrat prin acoperiş. Pe pereţii laterali sunt zugrăvite sfintele: Minodora, Evdochia, Eufimia şi Paraschiva. Pictura este afumată şi realizată pe un fond albastru închis. Pe zidul despărţitor dintre naos şi pronaos, chiar deasupra uşii, este scrisă pisania: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această sfântă şi dumnezeiască biserică pe temelie de piatră şi s-au tencuit împodobindu-se cu zugrăveală precum se vede prin ostenelile titorilor ce se numesc la vale: Preotul Iordache ereu, Ioniţă Piciu din Baea ajutorând şi acei locuitori ai mahalalei acestea cu zile de lucru şi în zilele prea înălţatului Ioan, domn al Principatelor Unite moldo-române şi cu blagoslovenia părintelui episcop D.D. Nifon, care prăznuieşte hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel”.

Textul pisaniei ne arată că zugrăvirea bisericii s-a făcut cam în acelaşi timp cu cea din Titerleşti sub preoţia părintelui Iordache. Este menţionat şi Ioniţă Piciu din Baia de Aramă, un negustor mai înstărit în acea vreme care ajută şi lactitoria bisericii din satul Gărdăneasa. Pe zidul despărţitor, chiar deasupra pisaniei, se află zugrăviţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. La picioarele lor se află capul lui Adam, iar de o parte şi de alta doi îngeri şi deasupra lor Soarele şi Luna care se întâlnesc de regulă în bisericuţele de lemn pe catapeteasmă.

Pe părţile laterale ale pronaosului se află câteva icoane vechi şi rose de carii care nu sunt datate sau semnate: Sf. Trifon pe stânga şi sf. Gheorghe pe dreapta.

Ceea ce te impresionează în mod plăcut sunt uşile împărăteşti care îi reprezintă pe Arhanghelii Mihail şi Gavril care poartă veşmânt de culoare verde şi mantie roşie. Arhanghelul Gavril ţine în mână un buchet de trandafiri. Deasupra este un grup de îngeri şi Sfântul Duh sub formă de porumbel înconjurat de raze. Aceste uşi reprezintă o adevărată operă de artă, fiind realizate în anul 1834 de către Simion Zugravul, un pictor binecunoscut de icoane din secolul al XIX-lea, aşa cum arată o inscripţie aflată dedesubtul Arhanghelului Gavril: „Aceşti sfinţi s-au (zugrăvit) de robul lui Dumnezeu Simion Zugravul cu plata lui Dinu Ugăranu, 1834”. Probabil că este vorba de un anume Dinu Ungureanu fapt care arată că de la începutul veacului al XIX-lea existau ungureni stabiliţi în aceste zone.

Cu toate lipsurile care au urmat perioadei de după război se continuă demersurile pentru terminarea lucrărilor începute, aşa cum arată preotul Gh. Tăcutu, care propune în anul 1957 începerea lucrărilor contându-se pe suma de 6000 lei donată din partea credincioşilor. În anul 1957, la 20 ianuarie, preotul Tăcutu Gheorghe este transferat la Parohia Ştefan cel Mare din raionul Corabia şi la parohia Titerleşti vine preotul Haralambie Iliescu, în vârstă de 50 de ani, licenţiat în teologie. Biserica posedă o bibliotecă cu 120 de volume. Demersurile pentru finalizarea lucrărilor nu se bucură de audienţă în perioada comunistă şi de aceea construcţia se finalizează abia după 1989 în timpul păstoririi tânărului şi inimosului părinte Vasile Ganţu care găseşte înţelegerea oamenilor şi eşalonează lucrările cu mult tact. Obţinând aprobarea continuării lucrărilor şi suma de 750. 000 lei din partea Protoieriei în timpul guvernării Roman, părintele începe lucrările prin refacerea acoperişului şi acoperirea bisericii cu tablă zincată în anii 1986-1987. în anul 1989 se anexează pridvorul şi se execută bolta mare din cărămidă şi celelate bolţi din beton armat. În anul 1990 se execută plafonul, catapeteasma şi se cumpără materialele necesare tâmplăriei. În perioada următoare s-au realizat scaunele, stranele, sfeşnicele, paraclisul Maicii Domnului, iconostasul, uşile împărăteşti şi diaconeşti în lemn de stejar sculptat. Timp de 3 ani, din 1993 până în 1996 se lucrează la pictură într-o tehnică numită fresco sub coordonarea lui Borloveanu Ionel, originar din satul Gărdăneasa, comuna Ponoarele, împreună cu Guran Mihai şi Hangu Costel. Numai pictura a costat la acea vreme 50. 000. 000 lei vechi. Biserica s-a sfinţit la 29 septembrie 1996 cu participarea P.S. Damaschin Severineanu, a corului Seminarului teologic din Craiova şi a 20 de preoţi şi diaconi. Meritul deosebit al părintelui paroh Vasile Ganţu este că a reuşit să mobilizeze în mod exemplar cetăţenii din cele trei sate ale parohiei.

Cornel BOTEANU