"FRUCTUL INTERZIS" - Romanul erotic al unei femei din lumea arabă
 

Probabil pentru a nu mă lăsa mai prejos, am pus mâna pe o carte a colecţiei Eroscop a editurii Trei şi anume pe “Romanul erotic al unei femei din lumea arabă–Fructul interzis”, scrisă de o femeie musulmană sub pseudonimul Nedjma. Titlul ne avertizează clar de la bun început în ce lume o să călcăm şi anume într-una plină de erotism, de dorinţe şi de nevoi fiziologice exprimate, mai mult! strigate cu mândrie de un personaj feminin.

“Fructul interzis” este fără doar şi poate un roman erotic, cu tente pornografice, în special în părţile de descriere amănunţită a actelor sexuale, a plăcerii în sine şi a dedicării autoarei de a îmbina literatura cu pasiunea. Badra bent Salah ben Hassan el-Fergani este o femeie ca toate celelalte din lumea arabă, care-şi duce existenţa în mod obişnuit, se căsătoreşte, îndură umilinţe din partea bărbatului steril şi se hotărăşte să îl părăsească. Ajunsă în Tanger va cunoaşte adevărata plăcere a artei dragostei şi se va dedica acesteia până la final.

Trebuie să recunosc: dincolo de scenele explicite, romanul în sine este savuros, ajungând să-l termin în vreo 3 ore. De ce m-a atras un astfel de roman? Cred că la bază a stat curiozitatea de a vedea ce înseamnă un roman erotic, la care putem adăuga faptul că “Fructul interzis” a fost o surpriză pentru mine tocmai datorită lumii în care e plasată, o lume ermetică până acum mai ales în ceea ce priveşte tabuurile sexuale.

Indiferent cum, în spatele povestirilor sexuale ale autoarei se ascunde şi o poveste de iubire şi anume cea dintre Badra şi Driss, un chirurg eminent care o iniţiază în plăcerile vieţii. Mi s-a părut o iubire sfâşietoare, acel tip de relaţie care nu poate nici să se termine, dar nici să înceapă, o dorinţă arzătoare în care ambii se ard şi în ciuda arsurilor grave, continuă să persiste în flacăra nimicitoare.

Romanul lui Nedjma are totuşi un punct forte. Acela de a arăta care sunt relaţiile dintre bărbaţi şi femei în lumea arabă şi mai mult, o deschidere extremă înspre dormitorul acestora, arătând că şi ei sunt supuşi dorinţelor, iar existenţa lor nu este una austeră. Mesajul autoarei nu este unul anti-musulman, ci dimpotrivă, este unul care încearcă să aducă la lumină adevăratele învăţături din Coran.

Romanul în sine a fost o surpriză întrucât este un strigăt care nu a mai putut fi înăbuşit, este o reuşită pentru o lume dominată de bărbaţi şi de ritualuri dificile, “Fructul interzis” fiind fără doar şi poate un mesaj care se doreşte ascultat şi care şi-a găsit interlocutorii.

Cristina TEODORESCU