115 ani de la naşterea academicianului Ştefan Marius Milcu (1903-1997)

Ştefan Marius Milcu s-a născut la 15 august 1903 la Craiova, judeţul Dolj, avînd ca tată pe Atanasie Milcu şi mamă pe Silvia (născută Sudici), iar ca soţie pe Ioana (născută Parhon). A avut doi copii: Andrei şi Ileana. Academicianul Ştefan Marius Milcu a fost elev al Liceului „Traian” din Turnu-Severin între anii 1914-1916. A urmat apoi cursurile la Colegiul „Carol” (în prezent „Nicolae Bălcescu”) din Craiova între anii 1916-1922.

A devenit student la Facultatea de Medicină şi Chirurgie din Bucureşti între 1922-1928. A obţinut titlul de Doctor în Medicină şi Chirurgie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti în iunie 1928, cu teza de doctorat: „Este corpusculul carotidian un paraganglion?”.

De precizat că Ştefan Marius Milcu a fost, cum se exprimă Domnia Sa, „elev al Institutului Medico-Militar, între anii 1922-1928, din Bucureşti”. În anul 1954 a devenit Doctor în Ştiinţe Medicale, iar în 1958 a devenit şi Docent. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Rennes (Franţa), în 1969, şi Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină ungară, în 1969.

Iată drumul parcurs de Ştefan Marius Milcu până a ajunge academician prof. dr. docent: Preparator benevol la Catedra de Anatomie şi Embriologie din Bucureşti (Prof. Fr. I. Rainer) între anii 1924-1927; asistent la aceeaşi catedră între anii 1927-1935; asistent la Catedra de Endocrinologie clinică din Bucureşti (Prof. C. I. Parhon) între anii 1935-1943; la aceeaşi catedră: şef de lucrări între anii 1943-1946; conferenţiar universitar între anii 1946-1948; profesor universitar între anii 1948-1973; profesor consultant din 1973. Decan al Facultăţii de Pediatrie între anii 1948-1950; Rector al Institutului de Medicină şi Farmacie Bucureşti între 1953-1955.

Funcţii academice: Director adjunct al Institutului de Endocrinologie (1946-1957); director la acelaşi institut (1957-1978); director delegat al Institutului de Fiziologie normală şi patologică 1955-1958; Secretar prim al Academiei RPR (1955-1963); Vicepreşedinte al Academiei RSR (1963-1972); Director al Centrului de cercetări antropologice al Academiei RPR (1950-1964); Preşedinte al Uniunii Societăţilor de Știinţe Medicale (1962-1967); Preşedintele Societăţii Române de Endocrinologie (1957-1982); Preşedinte al Societăţii Medicale din Uniunea Medicală Balcanică (1972-1982); Vicepreşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România (1957-1982); Preşedinte al Comisiei de Antropologie şi Etnologie din Academia RSR (1971-1979); Preşedinte al Comisiei de Radiobiologie din Academia RSR (1962-1979); Preşedinte al Comisiei Om-Biosferă din Academia RSR (1971-1979); Vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale (1969-1982).

Titluri academice româneşti şi străine: Membru titular al Academiei RPR, 1948; Membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din 1969. Membru al următoarelor Academii străine: Academia de Ştiinţe Bulgară,1965; Academia de Ştiinţe Germană, Leopoldina Halle 1966; Academia Tiberina Roma 1966; Academia de Ştiinţe Polonă 1967; Academia de Ştiinţe din Roma (Academico di Merito) 1969; Academia de Ştiinţe Ungară 1970; Academia de Medicină din Paris 1979; Academia Iugoslavă Belgrad 1981; Academia de Ştiinţe din New-York, 1968;     Doctor Honoris Causa al Universităţii din Rennes (Franţa) în 1969 şi al Universităţii de Medicină Ungară (Budapesta) 1969.

Membru al Societăţilor Ştiinţifice Naţionale şi Internaţionale: Membru fondator al Societăţii Române de Endocrinologie 1934; Membru (fondator) Institutul Român de Cultură Universală -1945 (transformat ulterior în Institutul pentru relaţii cu străinatatea); Membru (fondator) Société Europeene de Thyroidologie, Paris 1959; Membru (fondator) International Society of Endocrinology, Londra 1960; Membru (fondator) Société Internationale de Psycho-neuro-endocrinologie, Milano 1968; Membru (fondator) European Pineal study group Amsterdam 1976; Membru al Société Française d’éndocrinologie 1950; Membru al European Society of Comparative Endocrinology Haga, 1967; Membru al Uniunea Medicală Balcanică 1965; International Brain Research Organisation (IBRO) Dep. of Neuro Endocrinology Paris 1960; Membru al Scientific world Federation (Paris şi Londra) 1957; Membru de onoare al Societăţii de Medicină Purkinje, Praga 1959; Membru al Royal Society of Medicine, Londra 1960; Membru al International Society of Fertility and Sterility Washington, 1960; Membru al Société de Biologie, Paris, 1964; Membru al Advisory Pannel of Ciba Foundation 1960-1973; Membru al Société de Pathologie Comparée, 1966; Membru al Société de Radiobiologie Paris, 1967; Membru al International Association of Antropology Paris, 1968; Membru al Centre superieur de Logique et Science Comparée Bologne 1972; Membru al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei,Bucureşti, 1960; Membru de Onoare al Societăţii de Cultură Fizică, 1957. Comisii Ştiinţifice şi alte responsabilităţi: Comisia superioară de Diplome din Ministerul Învăţământului 1957-1973; Prezidiul Academmiei RPR şi RSR 1955-1982; Colegiul Editorial al Editurii Medicale din Ministerul Sănătaţii, 1960; Comisia  de Combatere şi Profilaxie prin Fluor al cariei dentare, Ministerul Sănătăţii,1961.

Responsabilităţi în Conducerea Societăţilor Ştiinţifice Internaţionale: Membru în Consiliul Executiv al Federation mondiale des Travailleurs scientifiques, 1959, Paris; Vicepreşedinte al Congresului International de Tiroidologie, Roma, 1968; Membru  în Comitetul de Conducere al Societăţii Internaţionale de Endocrinologie,1960; Preşedinte al Uniunii Medicale Balcanice 1978-1980. Membru fondator al revistelor naţionale: Acta Endocrinologica, 1940; Medicina Română, 1946; Studii şi Cercetări de Endocrinologie, 1950; Probleme de Antropologie, 1950; Comunicările Academiei RPR, 1955; Endocrinologie, 1956; Revue roumaine d’éndocrinologie 1964; Academicianul Ștefan Milcu a fost şi redactor responsabil la publicaţiile: Bulletin et Memoires Soc. roumaine d’éndocrinologie (secretar de redacţie 1935-1950); Studii şi Cercetări de Endocrinologie (1950-1973); Revue Roumaine d’Endocrinologie 1973-1982; Comunicările Academiei RSR 1955-1963; Probleme de Antropologie 1950-1955; Redactor la publicaţiile neperiodice ale Comitetului român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei, Noesis, 1971; Istoria Ştiinţelor în România în fascicole, 1975; Biblioteca antropologica et etnologica în fascicole, 1970; Redactor Opere Alese C. I. Parhon, 1954; Redactor Opere Alese Fr. I. Rainer, 1947; Redactor Opere Alese D. Danielopol,1957; Redactor pentru Medicină şi Farmacie în Comitetul de Redacţie al Dicţionarului Enciclopedic Român, 1965; Problemîi Endokrinologhii i gormonologhii (Moscova), 1961; Revue Française d’éndocrinologie et Metabolisme, Paris, 1960; Endocrinologie Experimentală, Praga,1970; Acta Medica Auxiologica, Roma,1974.

Academicianul Milcu a fost deputat MAN între anii 1957-1973; Vicepreşedinte al Comisiei Române pentru UNESCO,1959.etc.A avut contribuţii în diverse domenii ale endocrinologiei şi biologiei umane: Guşa Endemică; în domeniul Tiroidologiei; Endocrinologia Epifizei, în fiziologia şi fiziopatologia suprarenalei, în endocrinia timusului, în fiziopatologia hipotalamo-hipofizară, în Patologia genetică în endocrinopatii, în Endocrinologia clinică. A contribuit la dezvoltarea Antropologiei. Ordine şi Medalii Naţionale: Medalia Muncii, 1952; Ordinul Muncii cl. I, 1956; Ordinul „Om de Ştiinţă Emerit”, 1962; Ordinul Steaua Republicii cl. I,1962; Laureat al Premiului de Stat,1963; Meritul Ştiinţific cl. I,1966; Meritul Sanitar Cl.I,1970; Erou al Muncii Socialiste, 1971; Medalia de Argint, acordată de Academia R.S. Cehoslovacia, pentru servicii aduse ştiinţei şi umanităţii, 1965 şi încă trei medalii străine. A primit şi 11 Diplome diverse. A format un mare număr de cadre didactice pentru catedrele de Endocrinologie de la IMF Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Tg.Mureş, pentru Institutul de Endocrinologie C. I. Parhon Bucureşti, pentru Centrul de Antropologie.

Academicianul Ştefan Marius Milcu, alături de Viorel Sahagia şi Traian Dudaş – Prim-secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. şi preşedinte al Consiliului Popular Mehedinţi

Academicianul Ştefan Marius Milcu n-a uitat Liceul „Traian” în care a urmat primele două clase şi ne-a vizitat şcoala în 1972, însoţit de  prof. univ. dr. ing. Traian Dudaş – Prim-secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. şi preşedinte al Consiliului Popular Mehedinţi, Gh. Milca – vicepreşedinte al aceluiaşi Consiliu şi dr. Ion Rovenţa – director al Direcţiei Sanitare Mehedinţi. Oaspeţii au fost primiţi în cancelaria liceului unde au fost salutaţi de prof. ing. Viorel Sahagia, directorul Liceului „Traian”, care a făcut o scurtă prezentare a istoriei acestei şcoli, a rezultatelor obţinute de elevii liceului în procesul instructiv-educativ, la examenele de admitere în clasa a IX-a, la bacalaureat, la Concursul de admitere în învăţământul superior şi nu în ultimul rând la concursurile şcolare pe diferite obiecte de învăţământ, precum şi la concursurile sportive.

Directorul liceului a reliefat faptul că aceste rezultate au situat Liceul „Traian” pe primul loc în judeţul Mehedinţi, fapt apreciat de conducerea Inspectoratului şcolar al acestui judeţ care a acordat diferite premii şi diplome elevilor şi profesorilor acestui liceu. A  invitat apoi oaspeţii să vadă sălile de clasă, laboratoarele şi amfiteatrul. Au mulţumit pentru primirea făcută: acad. Ştefan Marius Milcu şi Traian Dudaş, care au felicitat conducerea liceului pentru rezultatele obţinute în procesul de instrucţie şi educaţie. În amfiteatrul liceului au făcut o fotografie în care se văd: prof. ing. Viorel Sahagia, Acad. Ştefan Marius Milcu, prof. univ. dr. ing. Traian Dudaş, Gh. Milca, dr. Ion Rovenţa şi prof. Călin Goţa – dir. adj. al Liceului „Traian”. Când s-au vizitat clasele de la parterul liceului, din partea de Est, academicianul Ştefan Marius Milcu, foarte emoţionat, s-a oprit în faţa penultimei uşi, a deschis-o şi ne-a spus: „aceasta este clasa în care am învăţat eu, în primii ani de liceu”. Am intrat în clasă toţi. Academicianul a privit spre catedră, a mers până la una din ferestrele clasei şi a privit spre exterior, ca să revadă, după cum ne-a spus Domnia Sa, locurile pe unde a trecut ca elev când venea pe aleea care ajungea la intrare.

Academicianul Ştefan Milcu a fost prezent şi la sărbătorirea Centenarului Liceului „Traian”, în 1983. Prezentăm, în continuare, Cuvântul Omagial rostit în şedinţa festivă a Centenarului Liceului „Traian” din Drobeta Turnu Severin, la 14 mai 1983, de academicianul Ştefan Marius Milcu: „Rostesc cuvântul meu omagial în aceste momente memorabile, stăpânit de o stare sufletească în care amintirea anilor de şcoală în această venerabilă instituţie este încărcată de o umbra de melancolie, dominate de bucuria de a participa la acest centenar.

Gândurile noastre recunoscătoare se îndreaptă în primul rând spre fondatorii liceului şi spre generaţia de profesori eminenţi care ne-au deschis porţile minţii spre luminile cunoaşterii. Amintirea lor a rămas neştearsă pentru noi. Participând la Centenarul Liceului le aducem un omagiu pentru tot ce ne-au dăruit în această unică instituţie. Unicitatea Liceului „Traian” nu este o afirmaţie de circumstanţă, ci o realitate ce a influenţat profund formarea personalităţii noastre. Pentru mine a devenit o certitudine pe măsură ce am trecut treptele de la gândire la acţiune. Această particularitate a fost generată şi de situarea Liceului „Traian” în ceea ce se poate numi un spaţiu istoric unic, care a oferit simţirii şi imaginaţiei noastre numeroase mărturii ale unui trecut legat direct de istoria poporului nostru. Este suficient să amintim primul impact al legiunilor romane în Dacia la Drobeta, ruinele podului lui Apollodor din Damasc, vizibile din ferestrele liceului şi ruinele Turnului lui Sever, ce ne întâmpinau în expediţiile noastre copilăreşti. Voi aminti de asemenea de curtea interioară a liceului, încărcată în acei ani de stele romane, de fragmente de statui şi de construcţii ce ne stârneau curiozitatea şi imaginaţia despre o lume de mult dispărută şi totuşi prezentă în memoria pietrelor. Această ambianţă istorică a constituit la formarea în subconştientul nostru a ceea ce s-ar putea numi viziunea istorică a unor fapte şi evenimente în aparenţă banale. Lecţiile de istorie de la catedră pătrundeau în conştiinţa noastră întregindu-se în continuitate cu acest fond aperceptiv. Nu este de mirare că în activitatea mea ştiinţifică, deşi nu sunt un istoric, n-am ignorant niciodată semnificaţia istorică a gândirii şi activării generaţiilor trecute. Stau mărturie pentru aceasta contribuţiile aduse la istoria Medicinii Româneşti, la Tratatul de Istorie a Ştiinţei în România, la Istoria Endocrinologiei în România, la conducerea cercetărilor complexe din teritoriul hidrocentralei de la Bicaz şi Porţile de Fier.

Puternica influenţă exercitată de un spaţiu istoric în formarea personalităţii nu trebuie să ne surprindă. Progresele realizate în cunoaşterea biologiei omului, a fiziologiei cerebrale şi a comportamentelor, au arătat că organismele trăiesc şi se dezvoltă într-o interrelaţie complexă cu mediul lor de viaţă, în fiecare secundă organismal nostru recepţionează cel puţin 1 milion de biţi, aşa cum sunt denumite unităţile purtătoare de informaţie, dintre care numai un mic procent este înregistrat conştient. Dar semnalele nu sunt integral pierdute, mai ales dacă au fost receptate de structurile afective şi vegetative ale sistemului nervos. Se ştie astăzi că acţiunea factorilor şi a condiţiilor de mediu, în complexitatea amintită, au o influenţă hotărâtoare în formarea personalităţii în anii copilăriei şi adolescenţei. Bineînţeles că în acest proces formativ intra şi educaţia oferită sub diferite forme de mediu social. În lumina acestor date, influenţa exercitată de spaţiul istoric al Liceului „Traian” şi al oraşului Drobeta Turnu Severin este pe deplin explicabilă. Ca foşti elevi ai Liceului „Traian” aducem în aceste clipe de sărbătoare a Centenarului mărturisirea recunoştinţei noastre pentru tot ce ne-a fost dăruit. Retrăind în tensiunea prezentului depărtate amintiri, privim cu optimism viitorul Liceului „Traian” care va continua să educe şi să dea învăţătură generaţilor de azi şi celor ce vor veni, printr-un învăţământ de înaltă calitate.”

Din bibliografia selectivă a lucrărilor acad. Ştefan Marius Milcu reţinem următoarele lucrări: în domeniul Endocrinologiei, 20 de lucrări; în domeniul Antropologiei, 4 lucrări şi 3 certificate de inventator; în domeniul Istoriei Medicinii, 3 lucrări, iar în domeniul Filozofia Ştiinţei, 17 lucrări. Lucrările acad. Milcu au fost citate în literatura. naţională şi internaţională, fapt ce se poate constata din Indexul de citări (Science Citation Index) între anii 1965-1980. De asemenea în Dicţionarul Enciclopedic Român, 1965; în Mic dicţionar Enciclopedic, 1972; Idem, 1977; Personalităţi româneşti ale Știinţelor Naturii şi Tehnicii, 1982; Who is who, Washington, 1960; Diction.of International Biography, London, 1971. Acad. Ştefan Marius Milcu a scris 16 Tratate şi Monografii de Endocrinologie, precum şi 5 Monografii de popularizare a ştiinţei. A avut şi preocupări extraştiinţifice: eseistică, pictură, muzică, fotografie, grădinărit, alpinism, ski şi nataţie, practicate în perioade diferite ale existenţei, cu limitări şi renunţări impuse de vârstă. A participat la 14 Congrese internaţionale. A primit drept recompense a activităţii sale 10 Ordine şi Medalii naţionale şi 4 străine, 11 Diplome diverse. A decedat la 1 decembrie 1997 în Bucureşti.

Viorel Sahagia